”Pitagora sau Pythagoras (în greacă: Πυθαγόρας; n. circa. 580 î.Hr. - d. circa. 495 î.Hr.)[2] a fost un filosof și matematician grec, originar din insula Samos, întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități, teoria numerelor și a armoniei. A fost și conducătorul partidului aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile sale nu s-au păstrat.” Wikipedia
Cugetă înainte de a făptui, ca să nu te porţi nesăbuit, că numai omul păcătos spune sau face lucruri nesocotite. Nicicând deci să nu faci ceva de care apoi ai să regreţi. Nu face nimic din ceea ce nu ştii; ci învaţă tot ceea ce trebuie să ştii, şi viaţa fericită îţi va fi.
Nu trebuie să neglijezi sănătatea trupului tău, dar dă-i cu măsură băutura, mâncarea şi mişcarea, şi numesc măsură ceea ce nicicând nu te va stânjeni.
 |
| Biserica din Fundata |
Deprinde-te cu o viaţă curată şi simplă; şi păzeşte-te să faci ceea ce trezeşte invidia.
Nu cheltui fără rost, ca cei ce nu ştiu în ce constă binele.
Dar nici nu fii zgârcit; dreapta măsură este cea mai bună în toate.
Nu-ţi lua drept obligaţii ceva ce ţi-ar putea dăuna şi cugetă înainte de a face.
Nu lăsa ca dulcele somn să-ţi închidă pleoapele, mai înainte de a te-ntreba astfel de faptele tale de peste zi: „Cu ce-am greșit? Ce am făcut bun? Ce n-am făcut din ce trebuia să fac?”
Începe cu prima şi meditează apoi asupra celorlalte.
Şi apoi, dacă socoți că ai greșit, necăjește-te; iar dacă ai făcut bine, bucură-te.
Străduiește-te să pui în practică aceste precepte, meditează asupra lor; acordă-le toată dragostea ta, şi ele te vor pune pe calea virtuții divine.
Când toate aceste precepte îţi vor fi bine cunoscute, vei cunoaște alcătuirea Zeilor Nemuritori şi a oamenilor muritori, vei afla până la ce punct lucrurile se separă şi până la un punct ele se unesc.
Vei cunoaşte, de asemenea, după Dreptate, că Natura este în totul asemănătoare sieși, încât nu vei mai nădăjdui ce nu este de nădăjduit, şi nimic nu îţi va fi ascuns.
Vei mai putea şti că oamenii îşi atrag relele prin propria şi libera lor alegere, nefericiţii; ei nu ştiu nici să vadă nici să audă adevăratele bunuri ce lângă ei se află.
Puţini sunt cei ce-au învăţat să scape de necazurile lor. Asta este soarta care tulbură mintea muritorilor.
Ca nişte cilindri, ei se rostogolesc încoace şi încolo, copleşiţi de rele fără număr.
Căci, sădită în ei, necruţătoarea Vrajbă îi urmăreşte şi-n somn, fără ca ei să-şi dea seama; şi n-ar trebui s-o stârnească, ci mai degrabă ar trebui să o alunge.
Extras din Imnurile Sacre pitagoreice
