Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani - d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist evreu originar din România.
Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină.
A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții.
A scris mult "pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strânse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete.
Rareori citea ceva "conspirativ" vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el "impertinente".
În ultimii ani a intenționat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul.
În perioada 1939 - 1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase.
În vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în "Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă. (Wikipedia ro)
În ţara mea
În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.
În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Ca-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Ca-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.
Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege?
Boul si Magarul
Pe pajistea scaldata în bronz si soare
Pe drumul dintre Zlata si Cahul,
Venea un bou voinic si mare
Si era ferice si satul
Dinspre hârtoape pe haul de lumina,
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,
Un biet magar, venind înspre colina
Se întâlneste nas în nas cu boul.
- Ce-i cu tine mutra pirpirie, -
Întreaba boul. Ce mai este nou?
Si i-a raspuns magarul: - Ce sa fie?
Deocamdata-i rau stimate bou.
De când ma stiu, ma lupt cu disperarea
Într-una stors de vlaga, fara rost,
Stapânii ma tot bat de-mi rup spinarea
Si în urma, mai descopera ca-s prost.
Si uite asa îmi târâi biata huma,
Si-mi deapan visul, trudnic si plapând
De jalea mea toti oamenii îsi fac gluma
Si rabd si tac si-a pururea flamând.
- Sarmane magar, ce soarta imbecila...
Hai vino-ncoa, caci am porumb si mei
Si grâu... îngâna boul plin de mila
Hai vin-o si manânca tot ce vrei!
Te va servi, pe întinsul de verdeata
Cu fân mirositor crescut pe dreapta
Cu apa de izvor, cu iarba creata,
Chiar vaca, dragalasa mea nevasta.
Într-adevar, în linistea opaca
Magarul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tâmpiti la vaca
Îsi spuse în gând: - Ce vaca durdulie!
Ce langurosi sunt ochii ei ... cum zburda
Cu coapsele si sufletu-mi adapa
Ce fina e, ce nostima si durda
Încât parol ca-mi lasa gura apa!
Si întocmai ca un frate din Granada
I-a sarutat copita sa-i complaca,
Ea îi zâmbi, facând-si vânt cu coada
Si el ca un magar s-a dat la vaca.
Când se întoarce boul pe coline,
Vazând si el ce coarne mari purta.
MORALA:
Când esti bou, ia seama bine
Sa nu chemi magari la masa ta.
Mac - mac
In tramvaiul care duce
Din Lipscani in Ghica Tei
Plin cu lume anonima
De barbati si de femei,
La o statie din centru
Sau de prin imprejurimi,
S-a urcat o cuconita
Cu superbe rotunjimi,
Trup felin, plin de ispite
Dar, rotund si voinicel
Parca-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel,
Dupa ea, se urc-un tinar -
Tip de donjuan sadea -
Care nu stiu din ce pricini
Se cam indesa in ea
Doamna foarte indignata
L-a privit cu mult temei
Insa tot mai mult magarul
Se-ndesa in... viata ei
Ca deodata cuconita
Nu s-a mai putut abtine
Si i-a spus:
- Asculta june,
Nu te simti sau nu ti-e bine?
Ce te-ndesi ca la pomana
Cind nici nu stiu cine esti
Cu metode de-astea brute
Crezi c-ai sa ma cuceresti?
Afla ca sint doctorita
Chiar de nu m-arata fata
Si-ti fac una s-o tii minte
Toata viata, toata viata!
Ca de mai m-atingi odata
Peste trup sau peste brate
Ti-o tai jos, in bucatele
Imediat si-o dau la rate!
Iar femeile vreo zece
Din tramvaiul cel sarac,
Incepura toate odata:
Mac, mac, mac. mac!
Sunt un pacatos, Parinte!
La parintele Vintila
Vine-Arvinte, cam sfios
Si îi spune: -Fie-ti mila
De un suflet pacatos
Chiar în Saptamâna Mare
Când tot omul e smerit
Si posteste cu ardoare
Uite, am pacatuit!
- Ai furat? întraba popa
- Nu Prea Sfinte! Fara vrere
M-am dat diavolului, hopa
C-o gradina de muiere!
- Vai de mine, vai de mine...
Greu pacat ai savârsit...
Însa daca-mi spui cu cine,
Poate fi-vei mântuit.
- Nu pot! a raspuns Arvinte,
Sa-mi fac chinul si mai greu,
Nu pot sa divulg, Parinte,
Ca ma bate Dumnezeu!
... Era-nalta si frumoasa,
Parul blond si ochii de jar,
Gura dulce, voluptoasa,
Dintii de margaritar...
-Nu cumva ai fost cu Tanti
Din Smârdan, de peste drum?
-Nu pot s-o divulg, ca Domnul
Ma trazneste chiar acum!
Si-avea flori la cingatoare
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocul de fata mare,
Numai buna de iubit...
- Poate-ai fost cu Mita Creata,
Cea usoara ca un fulg
Din Buzesti? - Cere-mi si viata
Însa nu pot s-o divulg!...
Durdulie, -mbujorata,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în brate-o data,
Ai simtit în vine foc!
- Mai Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun?
- Sfinte, geaba-mi zgândari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun...
O cocoana tainuita,
Fruct în dragoste scaldat,
Toata plina de ispite,
Toata plina de pacat...
- Bine, du-te, mediteaza
Si vii mâine mai dispus,
Domnul sa te aiba-n paza!
- Sarut dreapta! Si s-a dus.
Ajungând în colt, ca vântul
S-a-ntâlnit cu Calistrat,
Care l-a-ntrebat: -Prea Sfântul
De pacat te-a dezlegat?
- Înca nu! raspunse-Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Înca trei adrese noi!
Vorba aia
La numai 15 anisori,
Aveam o crestere aleasa.
În pension faceam furori,
Dar eram tare rusinoasa.
Si când cu Nicusor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca vapaia...
Tiu minte, cât de mult roseam,
Când îmi spunea de vorba aia.
Într-o duminica, fiind cald
Si cum vazduhul sta sa fiarba,
M-am dus la gârla sa ma scald,
Si mi-am pus hainele pe iarba.
Dar Nicusor sta-n iarba strâns
Si ma privea cum faceam baia,
Mi-a fost rusine si am plâns,
Fiindca-mi vazuse vorba aia.
Prin Cismigiu, cu pas grabit,
De la pension mergeam spre casa
Si-un ofiter m-a urmarit,
Spunându-mi dulce ca-s frumoasa.
M-am rusinat si-am spus "merci"
Si ca sa nu m-apuce ploaia,
M-am dus la el acasa si...
S-a întâmplat si vorba aia.
Desi sunt rusinoasa rau,
De toti baietii sunt curtata
Si-alearga-n urma mea mereu
Aproape Capitala toata.
Si-n timpul verii, deseori
Sunt la Constanta sau Mamaia,
Petrec din noapte pâna-n zori
Ca mult îmi place vorba aia.
Zadarnic, muritor sarman,
Vrei sa gasesti a vietii cheie!
Popescu scrie un roman
Fiindca iubeste o femeie.
Aseara s-a-mpuscat Bebe,
Aflând ca l-a-nselat Aglaia
Si toate astea pentru ce?
Ah, numai pentru vorba aia!...
Juridiceste
Si venira din Craiova
Si din Iasi, din Rosiori
Toti juristii, toti maestrii
Si-ai dreptatii slujitori
Unii slabi, cu favorite,
Altii sluti ca Tutankamen
Toti venira cu tomuri si cu scripte
Sa asiste la examen.
Sala-i plina de discipoli
Si celebritati savante
Numai capete ilustre
Si figuri interesante
Când deodata Domn Profesor
Chel si cu priviri absente
S-adreseaza cu prestanta
Unei nostime studente:
-Cum e termenul juridic,
Zise el zâmbind agale,
Daca eu as pune mâna
Sub rochita dumitale?
Fata rosie ca macul
Dup'o scurta meditare
Îi raspunse:
- Este maestre
Atentatul la pudoare!
Foarte bine! a spus maestrul,
Însa fii buna si spune
Daca dumneata, mi-ai face
Mie, aceiasi chestiune,
Cum juridiceste
Denumirea-n trei cuvinte?
Si raspunse domnisoara:
Profanare de morminte!
Amicul Ion
La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou
- Buna ziua, dom-le doctor
Mi-a intrat o teapa-n ou.
Pacientul se dezbraca
Doctorul îl urca în pat
Si cu mare atentiune
Cerceteaza-n lung si-n lat.
Ia luneta
O fixeaza
Ia penseta
O flambeaza
Scoate teapa
Pensuleaza
Pune vata
Bandajeaza
Pune fasa
Si-l panseaza
Scoala omul
Si-l aseaza
Pacientul achita taxa
Si apoi satisfacut.
Îi da doctorului mâna
- Buna ziua!
- Va salut.
Peste-un timp, aproape-o luna
Vine amicul Ion din nou
- Uite dom-le doctor, iarasi
Mi-a intrat o teapa în... ou
Pacientul se dezbraca
Doctorul îl urca în pat
Si cu mare atentiune
Cerceteaza-n lung si-n lat.
Ia luneta
O fixeaza
Ia penseta
O flambeaza
Scoate teapa
Pensuleaza
Pune vata
Bandajeaza
Pune fasa
Si-l panseaza
Scoala omul
Si-l aseaza
Pacientul se îmbraca
Si achita taxa în graba
Când deodata domnul doctor
Foarte curios întreaba:
- Ia sa-mi spui, domnule draga
Care vii de la Copou
Cum se-ntâmpla ca într-una
Tot îti intra o teapa în ou?
- Sa iertati, domnule doctor
A raspuns omul solemn
Dar nevasta-mea e schioapa
Si are un picior de lemn.
Pandele
Bunicuta lui Pandele
Dupa strada Ghica Tei
A bagat discret de seama
Cum ca nepotelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone si nici de Rodica
Se cam joaca cu putica.
Si i-a spus: Pandele draga,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ala gras si burtos?
Tot asa o burta mare
I-a spus tainic bunicuta –
O sa-ti creasca, de vreodata
Ai sa te mai joci cu puta!
S-a speriat grozav Pandele
Si ofta cu-nfrigurare
Când gândea ca o sa-i creasca
Tot asa o burta mare.
Dar primind cadou o toba,
Si un cerc si-o muzicuta
De atuncea niciodata,
N-a mai pus mâna pe puta.
Într-o zi, fiind la plimbare
Pe o vreme înnourata
A vazut sezând pe-o banca
O femeie însarcinata.
Drept la ea s-a dus si-i spuse
C-a rosit si bunicuta:
- Vezi ce ai patit, cucoana,
Daca te-ai jucat cu puta!
Disputa religioasa
Desi port o mare stima
Si am respectat mereu
Si pe popa si pe pastor
Si pe rabinul evreu.
Totusi eu am o remarca
Desi nu e paradox
Însa cel mai vesel popa
Este popa ortodox.
Fie praznic, nunti, botezuri
Sau la orice slujba sfânta
Chiar si la înmormântare
Popa cânta, popa cânta.
Dar cel mai destept dintr-însii
Mai dibaci, mai diabolic
Este fara îndoiala
Bruder, pastorul catolic.
Auziti iubiti prieteni
Ce abil, ce diplomat
Pe toti tinerii îi însoara
El ramâne neînsurat.
Cel mai crunt însa-i rabinul
Asta, merge-n contra firei
Vrea mortis ca sa distruga
Fericirea omenirii.
Auziti ce barbarie
Zau ca merita bataie
Unde trebuie sa adauge
Rabinul de acolo taie!
De unde ati cumparat?
Din înaltul plin de boare rece,
Curg serpentine de carmin
Si un domn – sa-i zicem Toma – trece
Pe bulevardul Bolintin.
În urma lui, cu doi-trei metri
Cu pasul rar si saltaret
Venea Manole zis al Petrei
Cu nasu-n vânt, cu parul cret
Si cum trecea prin filiera
Si parc si oameni si decor
Lui Toma-i scapa-n atmosfera
Un pârt urât mirositor.
Un aer greu, de neft, de varza,
Ce-i intra în nari, în gât, în oase
Si împrastie, pâna sa se piarza
Suspecte gaze puturoase.
Manole adulmecând aroma
Ce întreaga-i fiinta îi ispiteste
Alearga iute dupa Toma
Si-l opreste:
- Scuza-ti, va rog - a spus Manole
Vibrând cu vocea-i ca o struna
Dar, de unde ati cumparat fasole
De-o calitate asa de buna?
Leac pentru tuse
Când boarea mișcă frunzele pe ram
Si colb de bronz pe pajisti risipeste
La domnul doctor Blatt, intra Avram
Si se plânge bietul ca tuseste
- Îmi sparge pieptul doctore si sudui
Ma încovoi din mijloc si ma aprind
Ma tine câte-un ceas si atât ma zgudui
Ca m-apuc de-un pom, îl misc tusind.
Mi-am pus bazaleone si comprese
Pahare si grasimi si iod si mac
Înca am spasme, si tot mereu mai rece
Si nu stiu singur ce sa ma mai fac.
- Uite, îti prescriu,- îi spune doctorul Blatt
O singura retina dimineata
Una la prânz si alta pe-nserat
Si n-ai sa mai tusesti în toata viata
- Iertati, domnule doctor, eu stiam
De la bunicul meu, ce-a stat la tara,
Cum ca retina-i buna – a spus Avram –
Pardon, scuzati, pentru iesit afara!
- Da, dar Congresul Marei Societati
Laringolorg care-n Dresda fuse
A decretat retinei calitati
Cu efecte minune pentru tuse.
Asa ca faci precum ti.am spus! Si lasa
Ca orice fleac e greu la început
Si poimâine vii la mine, dupa masa.
Sa te consult sa vad de ti-a trecut!
A treia zi la opt de dimineata
Când nimeni nu gândea netam-neasam
La doctor, pamântiu si tras la fata
Tânându-se de pântec intra Avram.
- Ei cum o duci cu tusea? Ti-e mai bine?
(Încearca domnul doctor sa glumeasca)
- Vai, doctore – raspunse Avram -, dar cine
Mai îndrazneste acum sa mai tuseasca...?
Probabil
La o scoala
Speciala:
- Spuneti o propositiune –
Zice profesorul amabil,
Care sa cuprinda musai
Si acest cuvânt: probabil.
Nicu, emotionat,
A raspuns imediat:
- Ieri vazând noroasa vremea,
Si fiind cu haina noua,
Mi-am luat cu mine umbrela
Ca probabil o sa ploua.
Foarte bine!
Tu Marin
- Transpirat de-alergatura,
Desi luna este mai
Mi-am pus puloverul – probabil
Sa nu capat guturai.
- Hm, si asta merge zise
Domn profesor agale
Si acum sa spuie una,
Tu, Abramovic Ghidale,
Sta Ghidale, se patrunde
Si apoi voios raspunde:
- La vecinul nostru care-i
Pianist, vine de-o luna
O eleva frumusica
Si fac muzica împreuna.
Curios cum sunt din fire
Ieri discret ca un strigoi
Am privit prin broasca usei
Si-am vazut cum amândoi,
El îsi lasa pantalonii
Fata fusta în sus ridica cam spontan
Si mi-a spus ca vor probabil
Sa se „usureze” în pian.
Motiv serios
Nu s-au vazut de aproape o luna,
Ea în concediu în Faurei
Iar el ramas în capitala
Setos de farmecul ei.
Ca avea Mimi ochi mari si negri
Si dinti albi, margaritari
Gurita dulce, o comoara
Si sâni frumosi si brate mari.
Cum nu aveau unde sa mearga
Sa-si stinga focul ce-i ardea
Si dornici unul de altul, ambii
S-au îndreptat înspre sosea.
Mici, într-un tufis salbatic
De orisice priviri ferit
În iarba s-au întis cu sete
Si s-au iubit si s-au iubit
Sfârsind împreunarea draga,
Sorbita lung, cu mult nesat
S-au sarutat înca odata
Si au pornit voiosi la brat.
- Tu stii ca de trei ani, într-una
Ne îndragim iubita mea
Dar astazi si a fost un vis, un farmec
Sareai în sus nu altceva.
- Cum sa nu sar în sus iubite
Raspunde ea cu mult lipici
Daca un ceas si jumatate
Am stat cu fundul pe arici
Patriarhal
Fâlfâiri de boare roze
Se strecoara în infinit
Când pe drumuri sure trece
Popa Neacsu obosit.
Nalt e popa. De departe
Cu un sfânt poti sa-l asemeni
Când cu dragoste împarte
Pilde bune între oameni.
Urca popa spre colina
Rasfirându-si barba-n vânt
Vesel c-a-mpartit lumina
Si iubire pe pamânt.
Când sa intre în curticica
Preoteasa în trei cuvinte
Îl întâmpina smerita
Bine ai venit parinte!
Sa traiesti! Îi spune dânsul
Luminat de-a lunii raza
Si trudit de-atâtea slujbe
Popa-n jiltul lui se-aseaza
- Ce zici coana preoteasa
Hai parerea sa ne-o dam:
Vrei sa stam întâi la masa
Si apoi sa ne culcam?
- Ce pot eu sa spun parinte?
A raspuns în graba ea
Facem cum vrei tu prea sfinte
Si pe urma vom mânca!
Cine e de vina oare?
Doctorul Avrami, om în vârsta,
Si cu maniere fine,
Desi e carunt la tâmple,
Dar se tine bine.
Foarte ades îl vezi cu o bruna
Sau cu o blonda ce-i zâmbeste
„Crai batrân” îi spun amicii
Dar el nu se sinchiseste.
Într-o zi vine la doctor
Cam tinându-se de sale:
- Doctore, se-ngoasa gluma,
Am slabit în balamale!
- Ia dezbraca-te, îi spune
Doctorul prieteneste
Si am sa-ti spun eu, într-o clipa
Ce te doare, ce-ti lipseste?
Domnul Avrami se dezbraca,
Doctoru-l consulta un pic,
Si îi spune – cumpatare,
Fi pe pace, nu-i nimic!
- Totusi doctore, adesea
Iarta-ma ca îndraznesc a-ti spune
Simt asa ca o sfârseala
Nu stiu, cum o slabiciune.
Însa nu-i dau importanta
Si din minte mi-o suprim
Fiindca am o întâlnire
Cu o vedeta la „MAXIM”
- Bravo! Spuse domnul doctor
Ai succese la nubab
Se cunoaste cât de colo
Ca te place sexul slab.
Cred si eu! – zâmbi Avrami,
O tratez cu bautura
Mai vorbim si despre arta
Sau despre literatura.
Mai un calambur, o poanta,
Mai o snoava decoltata,
Si de articolul „iubire”
Nu duc lipsa nicodata.
N-am pretentia naiva
Ca sunt om cu chibzuiala
Parca e vreun om în lume
Sa nu faca vreo greseala?
Vii de ziua ei la Lola,
Un dracusor cu par balai,
Îi duci flori, cadouri, însa parca poti
Sa stii cât stai?
Vorocle-s de farmec pline,
Si când cu lumina mica
Primul merge suportabil,
Nici prea-prea, dar parca-parca.
La al doilea însa gâfâi
La al treilea sunt leoarca.
Doctorul îl întrerupse:
- Vad ca nu respecti regimul,
Dar la vârsta dumitale
De ce nu te opresti la primul?
- M-as opri, cu drag la primul
Zice Avrami cu curaj
Dar i-a dat si mie, Sohnutul,
La al patrulea etaj!
Sus, pe Vacaresti, pe dreapta
Lînga cârciuma lui State
Avea Smil o pravalie
Si vindea pasari taiate.
Gainuse si ratuste
Câte-un puisor de-un kil
De voiai o gâsca grasa
N-o gaseai decât la Smil.
Cum statea el într-o seara
Printre rate si gânsaci
Intra Avram în pravalie
Si-l întreaba: - Ce mai faci?
Ce sa fac? E criza mare
Si vânzare nu-i deloc
Chiar de-mi vine, unul, dupa
Vreo gaina, un boboc.
O ia în mâna, o întoarce
O apropie de nas
O suceste, o miroase
Si mi-o pipaie un ceas.
Pleaca apoi, ca-i pare scumpa
Si eu stau ca un tembel
- Draga, tocmai ca la tine
Si la mine e la fel...
- Cum la fel e si la tine?
Zice Smil cu rautate
Ai si tu o pravalie
Unde vinzi pasari taiate?
- Nu, eu n-am pasari taiate
Spuse Avram cu îngândurat
Însa, vezi, eu am acasa
Trei fete de maritat.
Apeciere
George-i negustor de firma
Si are o pravalie „chic”
Cumpara si vinde marfuri
Blanuri, stofe, mozaic,
Portelanuri si covoare,
Chihlimbar si abanos
Si orice marfa pretuieste
Dupa ochi, dupa miros.
Cum e-ndragostit de Lily
O fetita foarte fina
Iara nunta-i hotarâta
Numai peste-o saptamâna
George a devenit vulcanic
Si e plin de nerabdare
Fiindca Lily e o papusa
Blonda si fermecatoare.
Si gândindu-se la glasu-i
Ca un zvon divin de harfa
Îsi sopteste încins de doruri:
- Faina marfa, buna marfa!
Sâni frumosi si brate durde
Pulpe dulci, picorul mic
Cum sa nu te-apuce dracii
Lânga ea când stai un pic?
De aia poate astazi, George
Când a prins-o-n odaita
A pupat-o plin de pofte
Si pe ochi si pe gurita
Si strângându-i trupu-n brate
Plin de voluptati nebune
A alunecat cu mâna... unde nu se poate spune.
Vai Georgica, - spuse Lily
Stiu ce lunga orice clipa-i
Stapâneste-te, ma tulburi
Prea ma strângi si prea ma pipai
Fii cuminte, ai rabdare
Mai ales si nu uita
Ca peste o saptamâna,
Toata, toata e a ta.
George îsi miroase palma
Si apoi discret îngâna
- Asta-i marfa care poate
Sa mai stea o saptamâna?
Chitanta
Tanta, domnisoara Tanta
E-o duduie foarte sic,
Zvelta, cu chi mari si negri
Cap superb, nasucul mic,
Picioruse dulci si durde
Si cand trece prin Tei
Toti birjarii o admira :
- Ma, halal de mama ei !
Ce profesie are Tanta ?
Uite, n-as putea sa spun ;
Nici nu ma intereseaza
Chiar daca o presupun.
Dar cum Tanta-i delicioasa
Si-are maniere fine,
Nici nu vreau sa stiu ce face
Nici cu ce si nici cu cine.
Ca vecini de bloc, se-ntampla
Ca sa-i cer un ac sau ata,
Sau imi cere ea o carte
Pana maine dimineata.
O vecinatate draga
Ne-a prins zilele-n catuse
Ca ades intru la Tanta
Fara sa mai bat la use.
Tot asa-ntr-o seara intru
Era iarna grea si ger,
Si-o gasesc in pielea goala
Stand langa calorifer.
Naucit de frumusetea-i
Dau sa ma retrag un pic
Insa Tanta-mi spune : - Intra,
Intra draga, nu-i nimic !
Am intrat si beat de farmec
O-ntreba-i plin de mister :
- Pentru ce stai goala, scumpo
Tot langa calorifer ?
- Fiinca-a fost proprietarul, -
Mi-a raspuns sagalnic Tanta -
Si-uite mi-am platit chiria,
Iar acum, usuc chitanta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu