Ferească Dumnezeu, dacă mai poate,
Pe fiecare, de singuratate,
acesta-mi pare lucrul cel mai greu,
ferească-mă de mine Dumnezeu.
Ferească-mă noroiul de noroaie,
ferească-mă plouândul nor - de ploaie,
ferească-mă singurătatea mea
ca singur să mă nărui pe podea.
Şi gura să-mi aud cum milă cere,
vreunor paşi din vreo apropiere,
şi, fără nimeni, să mă sting în glas,
pe lume cât de singur am rămas.
Atât de singur sunt pe-acest pamant,
ca nimeni nu va şti dacă mai sunt.
Adrian Păunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu