Boris Ioachim

Trist…

Sunt trist, îmi place să fiu trist,
Tristeţea-i preambulul vieţii de apoi…
Să poţi călca pe urmele lui Crist
E-un vis ce te ridică din noroi.

Doar că-ntre vis şi faptă stau căscate
Genuni de patimi sterpe, pământeşti,
În suflete clocim ciorchine de păcate
Şi serbede ne par cărările cereşti.

E omul doar o umbră pe-a timpului cărare,
Un abur care trece, banal, prin Univers,
Dar umbra asta-i plină de-aşa-ncăpăţânare
Că-n urmă lasă, totuşi, amprente de neşters.

Păcat că Veşnicia, supremul ideal,
O căutăm târziu, când moartea ne dă ghes
Iar viaţa ni se trece pustiu şi prea-banal –
Pe drumul spre-ntuneric păşim cel mai ades.

…Sunt trist, e atât de bine că sunt trist!
Tristeţea-i o armură pe calea mântuirii;
Râvnesc tot mai adesea spre braţele lui Crist
Căci tot mai negre umbre ţes mantia gândirii.

Calator as vrea sa fiu…

Călător aş vrea să fiu,
Cât mai suflu, cât păşesc -
Cât mai pot ţine în frâu
Ziua traiului lumesc.

Cât aş vrea ca să păşesc,
De pe humă până-n iad…
Păcate să-mi ispăşesc
De pe largul vieţii vad.

Ca un muritor de rând,
Vreau să văd ce n-am văzut:
Turma umbrelor, cărând,
Grozăvii ce le-au făcut.

Cât aş vrea să mă înalţ
Printre stele-n zbor stingher…
Şi papucii să-mi descalţ
Pe un prag de-argint din Cer.

Paradisul să-l privesc
Doar o clipă – pe furiş…
Poate neamul mi-l găsesc
Într-un verde luminiş.

S-ar putea, dezamăgit,
Să nu-mi văd nici un fârtat…
Poate neamul mi-a fugit
Într-al iadului regat.

Speriat – sau în extaz
Pe pământ să mă întorc…
Desluşit, sau nu prea treaz,
Minţile să mi le storc

Ca-ntre Cer şi între iad
Lămurit – să hotărăsc
Dacă-n flăcări vreau să ard -
Sau în Rai să odihnesc.

E atât de greu, pe-aici,
Traiul silnic să-mi mai duc…
Căci, lovit de-al lumii bici,
Umblu palid şi năuc.

…O, ce-aş vrea ca să păşesc
Pân’ la Cer, până la iad!
Vreau cărarea să-mi găsesc –
Şi să scap de traiu-mi fad…

Ego

Sunt destin şi patimă
Gândul rău, mă clatină
Sunt iubire şi sunt fum
Omul simplu de pe drum.

Sunt pădure desfrunzită
Des mi-e inima cernită
Şi sunt fruct căzut din ram
Iar dureri – o mie am.

Caut linişte frenetic
Ba mă-nchin – ba sunt eretic.
Rar de stele-mi este dor,
Fiindcă-i rece raza lor.

Mult mi-e sete de-adevăr
Şi-s luat des în răspăr
Liber să mă simt îmi place
Şi să fiu lăsat în pace.

Mă gândesc prea mult la moarte
Şi-l blestem pe cel ce o-mparte.
De omidă-mi este silă,
Dar de fluture mi-e milă.

Şi mi-e silă de război
Şi de laşi şi de noroi
Sufletul mi-e dor hoinar
Prin mileniul nuclear.

Biografie de adult

Cam sinucigas din fire,
Cam naiv si cam golan,
Viata-mi duc în amagire –
De la clipa pân’ la an.
Am zburat, prin vis, bezmetic
- Fara noima am iubit –
Si-am crezut, traind frenetic,
Ca de moarte-s mântuit.
Soarta mea, e când dezastru –
Când ocean de cer senin…
Ma-nsotesc cu-al zilei astru
Chiar si-n clipe de venin.
Visator si cinic rece –
Strâns de clipa si trecut –
Viata-n salturi mi se trece,
Între Cer si-al gliei lut.
Între ura si iubire,
Între mila si dezgust –
Tot ma-ntorc în amintire,
Spre-al copilariei must.
Linistea mi-e cam straina
- Îndoieli în mine fierb –
Dar tânjeste spre lumina
Sufletu-mi de pusti imberb.
…Cam sinucigas din fire,
Cam copil si cam golan –
Port azurul în privire
De la clipa pân la an…

Îndoială

Că ne-am iubit – nu-i nici o îndoială
Că ne iubim – ne îndoim puţin...
Căci poate că stupida plictiseală
Ne-a strecurat în suflete venin.

În veacul strâmb şi plin de umilinţe
Şi ros de piedici şi-ncercări groteşti,
Lipsit de sensuri, taine şi credinţe –
E tot mai greu şi tragic să iubeşti.

Şi totuşi, plin mi-e sufletul de tine
Iar inima mea bate-n pieptul tău...
Dar nu mai ştiu de asta-i rău sau bine –
Şi tot mai des mă simt meschin şi rău.

Mă arde-n noapte aspra întrebare
De-i dragoste-ntre noi sau doar un joc...
De nu cumva ne minţim cu ardoare –
Şi-i aşteptăm sfârşitului soroc.

Ce trist ar fi să fie doar minciună
Să fim doar jalnici şi banali bufoni!
În lumea asta – plină de ranchiună –
Pe tabla ei de şah să fim pioni.

... Că ne-am iubit – nu-i nici o îndoială
Că ne iubim – ne îndoim puţin...
Dar poate-i doar o simplă bănuială –
Căci dragostea-i şi miere şi pelin...