Tulichina

TULICHÍNĂ, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe roșii de forma boabelor de mazăre (Daphne mezereum). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998)
Alte denumiri pentru tulichina:
Se cunoaşte şi sub numele de cireaşă lupului, afin sălbatic, liliac sălbatic, tapchin etc.
Descriere aspect tulichina:
Este un arbust ce atinge 40-120 cm înălţime şi care are ramurile foarte fragile. Frunzele sunt mici, lanceolate şi cu marginile întregi. Florile de culoare roşie-rozee, apar înaintea frunzelor. Fructele sunt boabe roşii şi conţin o singură sămanţă. Planta creşte în zona montana şi alpină unde alcătuieşte uneori asociaţii caracteristice.
Continut si recoltare tulichina:
Se recoltează scoarţa (Cortex Mezereii) care conţine o substanţă rezinoasă (mezereina), derivaţi cumarinici (dafnozidă), umbehierona, dafnoretina etc), ulei eteric etc.
Tulichina- proprietati terapeutice:
Tulichina se întrebuinţează numai extern în dermatite cronice, dureri reumatice, antihelmintic etc.
Prezenţa mezereinei produce iritaţii ale pielii şi ale tractului gastro-intestinal, precum şi a rinichilor ale aparatului circulator şi nervos.
Se intervine prin golirea stomacului, aplicare de analeptice cardiace şi respiratorii.
Fructele sunt şi ele foarte toxice, zece fructe pot să omoare un copil.
Administrare:
Macerat: se pune la macerat o parte scoarţă de tulichină la 10 părţi alcool 70°. Se lasă timp de 8-10 zile scuturandu-se zilnic, apoi se strecoară şi se filtrează.
Se foloseşte pentru frecţii în locurile dureroase.
(http://www.medicamente-plante.ro/plantemedicinale/plante-medicinale-cu-litera-s/tulichina)