Mă albisem de atâta așteptare,
gândul meu veghea liniștea între morminte
Lumina își făcea loc stingheră
deși Dumnezeu poruncise ”Să fie lumină !”
și clipa zăcea uitată așteptând
un semn
de deasupra
iar tu râdeai și îmi citeai
litere înșirate ca niște cuvinte
sensul se pierdea în negura de dincolo de existență
uitând că duminica se termina repede
24-11-2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu