cadențatrupem tăcerea
atârnând nefiresc
ale verii amintiri
când iarna își
înfige tristețea
Eu merg spre nicăieri
Tu mă urmezi
precum vântul își
urmează șoapta
și nu iți pare rău
că liniștea se adâncește
cuibărindu-ni-se în suflet
așezând deasupra noastră
curcubeul speranței în mai bine
și credința în El
02-12-2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu