Cunoscut mai mult sub denumirea de "Templul Ursitelor", locașul de cult din Șinca Veche se bănuiește ca are o vechime de aproximativ 7.000 de ani si se presupune ca ar fi aparținut aceleiași civilizații care a întemeiat "Templul Alb" din Insula Șerpilor.
Șinca Veche apare in acte începând cu secolul al XII-lea si este cunoscuta, pe lângă numeroasele vestigii arheologice încă nevalorificate, gratie istoricului si filologului roman Gheorghe Șincai, a cărui familie își are rădăcinile aici.
Dat fiind faptul ca Șinca a fost o localitate la granița intre Romania si Imperiul Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai năpăstuită, influențată de comunitățile care s-au perindat in timp pe aici.
Mânăstirea rupestra nu a putut fi datata cu precizie, versiunea mai des întâlnită accepta ca an al apariției 1742, moment când bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt păreri care spun ca mânăstirea exista de câteva mii de ani, având origini dacice sau chiar mai înaintate.
In anul 1789 pastorul reformat din Făgăraș scria despre mănăstire: "Mânăstirea este tăiata in întregime in piatra de cariera si deci nu are acoperiș. Este săpată cu pricepere, cu o munca uriașă, demna de mirare. Ferestrele sunt tăiate lateral, atât de înguste încât călugării când slujesc se plimba cu cărțile după razele soarelui".
Controversele asupra lăcașului sunt legate nu numai de imposibilitatea datării si a stabilirii originilor sale, a autorilor însemnelor de pe pereți, ci si de arhitectura. Biserica are doua altare, ceea ce ii face pe mulți sa susțină ca nu are o origine creștină. Alții sunt de părere ca in timp pereții s-au surpat si au fost unite cele doua biserici, care au existat atunci când comunitatea de monahi si-a mărit numărul.
Istoricii spun ca templul este unic in lume, însă locul este controversat, iar opiniile sunt diverse. A fost folosit ca loc de refugiu si rugăciune de către călugării ardeleni hăituiți de Maria Tereza in anii 1700, pentru a trece la catolicism. Cu toate acestea, in nici una din încăperi nu exista vreun semn al crucii.
Deci, toata lumea e de acord ca avem de-a face cu ceva unic. Ascunsa privirilor de un pâlc de pădure, descoperi o adevărată biserica subterana. Pângărită si parțial distrusa, de-a lungul timpului, din cauza prostiei si a lăcomiei.
In prima camera a așezământului aflam o încăpere relativ mare, cu bolta, al cărei tavan a fost scobit, astfel încât, razele soarelui sa pătrundă si sa lumineze întregul loc. Asemănarea cu o biserica, a cărei clopotniță se deschide spre cer, este foarte mare.
Mânăstirea Săpată in Stanca are astăzi un aspect mai trist si asta datorita "strădaniei" vizitatorilor de a scrijeli pereții si de a lăsa urma trecerii lor pe acolo prin mult gunoi. Tot vizitatorii s-au ocupat si de modificarea configurației, lărgind deschiderile si ferestrele.
Turla bisericii a fost ridicata din interior, in gresia moale, iar vârful e ca un fel de fereastra, de unde o raza de lumina răzbate exact in altar. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este înalt de 10 metri si seamănă cu o turla fără acoperiș. Tradiția populara spune ca pe acolo coboară energiile si ca dedesubt, in pământ, ar exista un tunel de comunicare pana la Cetatea Râșnovului.
Locașul de cult este compus din încăperi de cult si altare cu sculpturi ciudate. Aici au fost săpate noua încăperi, unite intre ele prin galerii. Câteva încăperi s-au surpat cu mult timp in urma, dar nu numai din cauza ploilor care au săpat in stanca, ci mai ales după ce tot felul de indivizi au spulberat pereți întregi, in căutarea unor ipotetice comori.
A doua încăpere, de dimensiuni mai mici, adăpostește si altarul acestui lăcaș. Simbolul asemănător lui Yin-Yang (o clepsidra) precum si Steaua lui David dau de gândit arheologilor si celor care studiază istoricul locului.
Din întregul complex, doar in altar au supraviețuit aceste doua urme ale trecutului. Mai sunt si unele semne despre care unii susțin ca ar însemnă Iahve. Preotul de la Șinca Veche spune ca aceste însemne nu au mai mult de câteva decenii, dar ca atunci când a intrat in slujba aici (acum mai bine de 30 de ani) aceste simboluri existau deja.
Localnicii vorbesc despre "Templul ursitelor", pentru ca in acest loc s-ar împlini dorințele celor care vin sa se roage. Mai era si alta credință, păstrată si azi, dar in mica măsură, însă urmata cu strășnicie in vremuri imemoriale.
Oamenii din zona erau convinși de puterea extraordinara care se ascunde sub piatra, așa ca intrau in galerii si lăsau acolo icoane, haine, apa si mâncare. Credeau ca lucrurile acelea se încarcă astfel cu o energie deosebita, pentru ca apoi veneau, recuperau totul si consumau mâncarea, purtând si hainele, iar icoanele erau duse acasă, in speranța ca vor transfera măcar o mica parte din "sufletul" pământului in căminul si in viată lor.
Sursa : https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-rupestra-sinca-veche-67910.html
Legendele şi tradițiile locului spun că aici au avut loc fenomene paranormale, vise premonitorii şi tot felul de viziuni. Localnicii şi alții care l-au vizitat susțin că în acest loc visele se îndeplinesc, dacă ai inima curată şi plină de dorință şi musai trebuie să fiți așezați în turnul de unde se vede cerul. Aici iarba crește altfel și face minuni, vacile care pasc dau lapte mai mult şi mai bun, iar expresiile „energii ciudate” şi „stare deosebită” sunt frecvent întâlnite pe buzele celor care au călcat pragul mănăstirii.
Unii localnici spun că aici se aud, în preajma unor sărbători mari, coruri parcă venite din cer, care le încântă auzul, şi, cu toate că se auzeau vocile foarte clar şi muzica era bisericească, nu au putut distinge cuvintele. Sătenii din Șinca Veche sunt convinși că templul are puteri miraculoase. Spre întărirea misterului, se spune că pe fotografiile care se fac aici apar sfere albe, invizibile în momentul fotografierii.
Faptul că aici s-ar petrece fenomene bizare este întărit şi de oameni care nu aparțin locului. Exemplul cel mai elocvent a fost relatat de către un reporter a ziarului „Monitorul de Brașov”, care venit, în 1996, la Templul Ursitelor pentru a realiza un material jurnalistic. El a avut surpriză să constate că aparatul său de filmat se oprea şi pornea înregistrarea după „bunul său plac”. La vizionarea materialului, au putut fi observate imagini pe care la momentul filmării cei prezenți în peșteră nu le văzuseră. Imaginile filmate înfățișau sfere de lumină şi o siluetă îmbrăcată în vestmânt de culoare închisă.
Până la urmă, cu toate controversele şi speculațiile, Templul Ursitelor de la Șinca Veche este un loc interesant ce se află pe teritoriul țării noastre şi completează bogăția spirituală a poporului român, un loc cu totul aparte, şi plin de mister, care merită vizitat. Șinca Veche este şi locul de unde se trage familia marelui istoric şi filolog Gheorghe Șincai, reprezentant al Școlii Ardelene.
Sursa: http://www.financiarul.ro/2013/07/25/templul-ursitelor-de-la-sinca-veche-locul-unde-dorintele-se-implinesc/
