marți, 25 martie 2014

Duminica sufletului meu

A fost un week end pentru suflet, cu trecere pe la Mănăstirea Agapia Veche, Manastirea Sihla si Schitul Daniil Sihastru. O trecere de la primavara autentica la o iarna pe sfarsite ...



 


















duminică, 16 martie 2014

Tulichina

TULICHÍNĂ, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe roșii de forma boabelor de mazăre (Daphne mezereum). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998)
Alte denumiri pentru tulichina:
Se cunoaşte şi sub numele de cireaşă lupului, afin sălbatic, liliac sălbatic, tapchin etc.
Descriere aspect tulichina:
Este un arbust ce atinge 40-120 cm înălţime şi care are ramurile foarte fragile. Frunzele sunt mici, lanceolate şi cu marginile întregi. Florile de culoare roşie-rozee, apar înaintea frunzelor. Fructele sunt boabe roşii şi conţin o singură sămanţă. Planta creşte în zona montana şi alpină unde alcătuieşte uneori asociaţii caracteristice.
Continut si recoltare tulichina:
Se recoltează scoarţa (Cortex Mezereii) care conţine o substanţă rezinoasă (mezereina), derivaţi cumarinici (dafnozidă), umbehierona, dafnoretina etc), ulei eteric etc.
Tulichina- proprietati terapeutice:
Tulichina se întrebuinţează numai extern în dermatite cronice, dureri reumatice, antihelmintic etc.
Prezenţa mezereinei produce iritaţii ale pielii şi ale tractului gastro-intestinal, precum şi a rinichilor ale aparatului circulator şi nervos.
Se intervine prin golirea stomacului, aplicare de analeptice cardiace şi respiratorii.
Fructele sunt şi ele foarte toxice, zece fructe pot să omoare un copil.
Administrare:
Macerat: se pune la macerat o parte scoarţă de tulichină la 10 părţi alcool 70°. Se lasă timp de 8-10 zile scuturandu-se zilnic, apoi se strecoară şi se filtrează.
Se foloseşte pentru frecţii în locurile dureroase.
(http://www.medicamente-plante.ro/plantemedicinale/plante-medicinale-cu-litera-s/tulichina)















vineri, 14 martie 2014

Povestea unui nor

O ceaţă

Dincolo de cuvinte – e o ceaţă
în care uneori mă cufund.
Acolo, doar cu mine mă-n frunt,
cu muntele meu ursuz, călător, de ceaţă.
Ca nişte păsări pierdute în nori,
cuvintele zboară uneori departe de mine.
E o toamnă, atunci, câd soarele-i singur cu mine,
şi aştept marii, negrii tăi nori.
Întinde doar mâna, şi mă găseşti.
Întinde doar mâna, fără cuvinte.
Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti.
poezie de Mihu Dragomir 











joi, 13 martie 2014

La un pas de rai - (7)








 Am iesit putin din nemarcat - Jgheabul lui Stelea - spre alt punct de belvedere : Omul Bun. Pacat ca nu am avut si rezervele de acumulatori cu mine...

 Om rau



 OM BUN
 Vf Toaca

 Cabana Meteo
 Creasta Hotarelor 


 Statia meteo  Vf. Toaca


Piatra Secuiului

 Accesul in Piatra Secuiului se face din localitatea Rimetea , la 28 de km de Turda.  Localitatea medievală este menționată pentru prima dat...