miercuri, 24 ianuarie 2018

Sub Piatra Altarului - II

Piatra Altarului sau Turnul Bardosului 1147 m

 Serpentina Mare 


 Toponime in Chei
 




 Serpentina Mica
  Tavan sub Piatra Altarului

marți, 23 ianuarie 2018

Sub Piatra Altarului

II tot dau târcoale... poate va veni vremea când o voi cuceri, deși nu mi-am făcut un țel din asta...
E zveltă, impunătoare, aproape sfidătoare prin înălțimea ei, pare inabordabilă, dar, dacă te apropii de ea, iți oferă șanse și priveliști de vis, chiar dacă nu ești sus, lângă crucea ce o împodobește,
Țâșnește din albia Bicazului și se spală cu apele Lapoșului care și-au creat drum pe partea ei vestică, făcând un canion cu o salbă de cascade superbe,
Duminică 20 ianuarie, a fost iarăși o zi deosebită, cu un strat de zăpadă proaspăt, curat și pufos de circa 20-25 cm, iar Serpentina Mare din Cheile Bicazului, cred, că merita neapărat văzute de sus în doua perioade : toamna, când mestecenii din jur ard în zonă și după o zăpadă proaspătă
A fost o tură în doi frumoasă, cu Em în formă, cu o temperatură plăcută (în jur de - 1 grad), fără vânt și uneori și fără lumină bună.

Prima treaptă a Pietrei Altarului
 Vedere peste Piatra Poienii spre Căprărie și Poiana Surducului
 Căprărie

 Serpentina Mică
 Privind în sus 
 Serpentina Mare
 Făgetul Ciucului - Ghilcoșul (în mijloc)- Suhardul Mic și Grădina Zânelor

 Serpentina Mare străjuită în stânga de Bardos, Piatra Surducului, Piatra Luciului, Piatra Poienii
 Peretele Maria din Piatra Poienii, Piatra Surducel ce se înalță peste Șaua Țifra 
 Cușma Lapoșului





 Piatra Altarului văzută din Serpentina Mică


luni, 15 ianuarie 2018

Îniernare

Sunt momente, când te simți în al nouălea cer ... chiar dacă acolo sus e rece. Înălțimile sunt uneori cutremurătoare prin frumusețe.
Gerul și zăpada proaspătă înnobilează, creează efecte deosebite,
Duminică 12 ianuarie, o zi geroasă, împreună cu Luci, Amalia, Titus și Em am făcut o plimbare pe deasupra plafonului de nori - sau cel putin asa credem noi.
Gerul tăios și vântul ne-a tăiat răsuflarea din prima, parazăpezile nu mai voiau să se muleze pe picior având aspect de tablă, gheața de sub zăpada proaspăt căzută și uneori și mai proaspăt viscolită ne îngreunau înaintarea pană mai la dos.  Si după ce am depășit creasta s-a liniștit totul. 
Mergeam cu pași mici, tăind urme spre paradis,  Din Pasul Pângărați până spre Vf. Licaș, Albastrul cerului era acoperit de nori albi ce se grăbeau să ne lase iar frumusețea zilei, Doar Dănțurașul era supărat, cu vârful acoperit de neguri...
Nu mai fusese nimeni de multișor prin zonă, totuși sub zăpadă se ghiceau urme...
Am găsit refugiul la fel de curat și îngrijit, la fel de primitor.
La întoarcere am primit răsplata : soare, zăpada coborând sub formă de cristale fine din copaci, feerie ce te făcea să stai și să admiri, soarele ce încerca să spargă cușma Dănțurașului, și apoi acea coloană luminoasă ce se vedea din Șaua Nergheș, efect al gerului.
Doar acumulatorii aparatelor foto ne-au făcut fițe, nu suportau gerul, voiau căldură iar cea din mănuși nu era destulă...

 Coloana aurie - greu de fotografiat





 Soarele încercând să spargă cușma Dănțurașului
 




Piatra Secuiului

 Accesul in Piatra Secuiului se face din localitatea Rimetea , la 28 de km de Turda.  Localitatea medievală este menționată pentru prima dat...