luni, 31 octombrie 2011

De la lume adunate și iarăși la lume date...

Am primit un e-mail cu un text de Mircea Dinescu. Am cautat si pe net, si texul ii apartine, si este relativ vechi, dar de actualitate...
"

Femeile de cariera - Dinescu

20 Octombrie 2007
[...] Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbatii, iar acum nu mai stiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tîmpite, îi multumim patronului că ne dă sansa extraordinară de a lucra si-n weekend, ca să ne afirmăm si să ne tinem de deadline. Sefii pleacă de vineri la prînz si-i mai vezi luni după-masă, cînd se desteaptă din mahmutreli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le tine locul, că de-aia ai dat atît din coate si-ai făcut ulcer de cînd mănînci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e împicătit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrătici si te trezesti tipînd. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7.30 si la 8 trebuie să fii la firmă si-ai dormit strîmb si-ti stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las putin pe fir, că mă cere unul de nevastă... Munca e bună numai cînd ti-aduce un franc cinstit în buzunar si, mai ales, îti dă si răgazul să-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ametesti muncind cinci zile pe săptămînă si să ametesti în bar două zile pe săptămînă. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care îi hrăneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe săptămînă (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mîncare la copii, spală vase si-o asteaptă pe ea cu masina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cînd operează el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti să investească. Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gîndul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia că se poate orice. Că sotul, copilul, ciobănescul german si siameza asteaptă oricît, ei latră la unison de mîndrie că au o directoare în familie. Cînd ambii soti muncesc deopotrivă, ajungi să le întelegi masochismul, pînă la urmă. Pericolul dospeste abia cînd femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4.00 de la uzină, apoi vrea mîncare cu sos, maiouri cît de cît curate si putin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divortul part-time si facilitează hîrjoana extraconjugală a bărbatului constrîns de hormoni. Cînd constati că fetita ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină si uite că stia ea ce stia) si bîzîie că pe bonă o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tîrziu să-ti dai demisia. Copilul nu întelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucuresti cînd termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lectiile). Copilul vrea să stai lîngă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de plus. Dar tu, care-ai răspuns la celular si-n clipa cînd te cerea ăla de nevastă, si i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat să vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea întelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la carieră de dragul familiei. Mircea, fă-te că trăiesti! 2 Apropo, cînd ti-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea cînd ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roată si fir cîrliontat. Vasăzică: ultimul film văzut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citită a fost "Notiuni de introducere în cibernetică", ultima iesire în natură a fost pe ierbuta de la Romexpo, cînd ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima dată cînd ai găsit alimentara deschisă în drum spre casă încă se găsea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odată i-ai făcut uneia o confesiune prin fax, încă îi cumperi copilului haine cu două măsuri mai mici, fiindcă atît purta cînd te-ai angajat, ultima dată cînd ai fi vrut să faci sex aveai ciclu, iar ultima dată cînd ai făcut sex te-ai inhibat, fiindcă uitasesi să-i spui ceva contabilei. Nu i-ai mai spus bărbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui să i-o șuieri în timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat după ce-l ameninti să nu cumva să uite să-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, că-ti vine sigur deseară sau mîine. Am chiulit si-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna. Chiuleste si tu, salvează-ti viata, femeie! Atît cît se poate. Ia bunul simt, în doze homeopatice. Să stii numai tu. Cele mai frumoase petice de viată le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viata mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, cînd o tăiasem de la sedinta de redactie, lăsînd vorbă că mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii să strîng apa. Mi-a rămas în cap (si mie, ca atîtor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cînd habar n-aveau că intraseră deja în direct, și cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si-a ajuns departe. Până cînd vom pricepe omeneste tîlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim."

Emeric Imre

Pentru ca ziua sa fie perfecta..



Muzica folk, poezie, emotie, spectacol reusit ! Multumim Emric !

duminică, 30 octombrie 2011

Ceahlau - 30 octombrie

Stătusem prea mult cuminte. Ma tinuse in casa si vremea.
Puteam sa spun "Toamna - ultimul bal", dar mi-am adus aminte ca m-am spalat cu zapada...
Si totusi, 80 % azi pe Ceahlau a fost toamna
Gata, upload si fuga la concertul lui Emeric Imre

















joi, 27 octombrie 2011

Dor de vers

Sunt un om viu 

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)

Îmi olace să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!

E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi pferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.

Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipăsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:

Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.

Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi...

Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.

Nichita Stănescu

marți, 25 octombrie 2011

Dor de vers

Orice om

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.
Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.
Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.
Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.

Geo Bogza 

joi, 20 octombrie 2011

Datul cu parerea - sport national


Toate televiziunele astazi au prezentat, ore in sir, stirea ca Serban Huidu a facut un accident de circulatie in urma caruia au murit 2 oameni. Pana la urma, un accident ca multele ce se intampla zilnic pe drumurile Romanie, singura particularitate este ca el a fost provocat de o persoana publica. A sarit concurenta la gatul lui, a sarit si colegii chiar. Toti isi dadeau cu parerea, toti parca ar fi fost langa el, l-ar fi avizat inainte, si el, Huidu, nu ar fi ascultat...
Da, Serban Huidu, este un ghinionist, dar sunt si altii poate si mai ghinionisti ca el.
Nu te poti bucura de asta, dar nici nu poti strica o duminica, pe toate canalele, cu un astfel de eveniment.
Mi-a placut mult Huidu, si folosesc timpul trecut, pentru ca intre timp, a inceput sa imi placa din ce in ce mai putin. De la omul care facea de unul singur Cronica, si o facea bine, s-a trecut la echipa, la lucru cu echipa dar in acelasi timp la atacuri personale. Cred ca in acest fel si-a atras si multe energii negative. Nu am inteles si nu inteleg, de ce, a avut mereu, aproape aceeasi clienti. NU cred in blesteme, cred insa in energii benefice si malefice. Cred ca trebuie sa fim mai atenti cu noi, cu actiunile noastre...
Aceste randuri au fost scrise duminica, in ziua accidentului. A
m scris dar nu am mai publicat.
Am citit in seara asta ceea ce a scris Mihai Margineanu, despre asta.
Va redau articolul de pe blogul lui Margineanu

"Tavalugul Serban Huidu


Domnilor ziaristi de cacat,


Stiu ca va doare-n pula de tot si de orice,  si ca va bucurati ca niste sobolani la vederea unui cadavru in momentul in care se intampla ceva rau, mai ales cu un personaj public –  cu cat mai iubit cu atat mai bine pentru voi. Stiu ca in felul asta de degradare in care ati ajuns, tarati dupa voi in hrubele indolentei si ale ignorantei toata suflarea asta romanesca care deja pute a latrina comunala.
Stiu ca sunteti niste muritori de foame in cautare de subiecte SENZATIONAL- e, ca aproape toata presa de proasta calitate din Romania este pe butuci si ca va asteptati unu’ pe altu’ sa cadeti cat mai rau.
Dar, daca mai aveti un dram de frica de divin, un dram de omenie, opriti tavalugul asta in care il tiriti pe colegul, pe profesionistul si mai ales pe OMUL, Serban Huidu. Lasati justitia sa-si faca treaba si NU MAI MINTITI!


Dragi prieteni,
Serban Huidu este omul care a FACUT  in Romania aproape  singura “baricada” in calea prostului gust, a ipocriziei, a manelizarii, a otevizarii, a PROSTIEI.
Serban este cel ce a crescut multe familii in jurul lui si care “a facut” continuu. Daca Serban Huidu nu va mai fi lasat sa faca, Romania va pierde inca un OM – si nu mai sunt multi care au ramas aci.
Serban este magnetul de oameni de calitate care ne apara de ei: aia de dau acum cu noroi folosindu-se de un accident care se poate intimpla oricui, fereasca Dumnezeu!
Toate energiile prostilor (pentru ca sunt multi!) s-au dus la el si i-au facut viata un calvar din doua intamplari groaznice prin care a trecut FARA SA MOARA, asa cum si-ar fi dorit toti deranjatii aia de au URA pe el.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei trei oameni nevinovati care au murit in acea tragica zi de octombrie! Dumnezeu sa-i ierte pe cei care au dorit asta si Dumnezeu sa-l apere pe Serban care trece cu greu aceste zile si care trebuie sa stie ca noi suntem langa el, ca ne pare rau, si ca il sustinem sa nu cada, in asteptarea valului pe care trebuie sa-l ia in piept.


Domnilor ziaristi adevarati,
Incepeti lupta cu politicienii responsabili cu drumurile proaste in care se zbate romanul de rand fara girofar, indiferent ca are Mercedes sau Logan.


Dragi soferi romani,
Ca si fronda la ce s-a intamplat si la ce se intampla, nu va mai dati la o parte in fata coloanelor oficiale cu girofar. Sa mearga si ei in traficul asta, da-i in pla noastra! Credeti-ma ca pentru satisfactia pe care o veti avea…  amenda merita!


In deplinatatea facultatilor mintale si umane,
Al Dumneavoastra, Mihai Margineanu"  http://www.mihaimargineanu.ro/blog/tavalugul-serban-huidu-458
SUBSCRIU 

Spiridon Popescu



Cântec

Zise mortul către viu:
“Viule, de când te știu,
Tot sărac, fără sicriu”.
Zise viul către mort:
“Am, dar nu-mi place sa-l port”.
.. si făcu atac de cord.


1
Sfat
Ferește-te sa cazi din tine
E înălțimea de la care
Cel ce aluneca, iubito,
Aproape totdeauna moare.




Sunt foarte trist
Am fost ursit de-o ursitoare rea
Sa-mi port o viata pasii prin hartoape...
Sunt foarte trist si nimeni nu-i pe aproape
Sa-nfiga-o lance in tristetea mea.
Doamne, te rog, cat un sobor de popi,
Intoarce si-nspre noi maritul soare,
Fa tavalug din raza-i orbitoare
Si niveleaza-odat' aceste gropi.

Vine un timp
Vine un timp cand toate se termina:
Cand viata ca un cantec se termina,
Cand cantul ca o stare se termina,
Cand starea precum visul se termina.
Priviti, au si-nceput sa se termine!...
Aceste versuri parca-s mai putine.


Doamne, daca-mi esti prieten ....
Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii în gura mare,
Moaie-ti tocul în cerneala
Si-nainte de culcare

Da-i în scris porunca mortii,
Când si-o ascuti pumnalul,
Sa-l înfiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.

Apelul bătrânului naturalist
Oameni buni,
Să facem ceva pentru ocrotirea poeţilor!…
Dacă dispar,
Echilibrul ecologic se surpă –
Ei sunt
Singurele insecte din lume
Care se pricep să facă polenizarea îngerilor.

Stau peste drum de mine (1)
Stau peste drum de mine: Mi-am luat casă,
Dar Sinele (o javră) nu mă lasă
Să duc un trai tihnit, precum aş vrea –
Mereu mi-aruncă-n curte câte-o stea,
Mereu îmi sparge geamul c-un luceafăr,
De parcă s-a scrântit, nu mai e teafăr.

De nu-ncetează, jur pe Dumnezeu,
Voi riposta, şi încă mult mai rău –
Îi voi zvârli în geam un curcubeu.

Confuzie
Au trimis Toamna să ruginească frunzele plopului
Dar, cum nu era nici un pic de lumină,
Toamna a confundat frunzele plopului
Cu sufletul meu.

Iată de ce, iubito,
Atunci când îmi pui urechea pe inimă,
Nu auzi nici o privighetoare cântând.


Poetul gorjean Spiridon Popescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1999 şi autor a şase cărţi de versuri. Unii dintre cei mai mari critici din ţara noastră au confirmat talentul poetului gorjean, incluzându-l chiar şi în Dicţionarul Biografic al Scriitorilor Români. Poetul Spiridon Popescu se bucură de apreciere din partea tuturor autorilor şi criticilor şi chiar a publicului, însă are un mare regret: nu l-a cunoscut pe poetul Nichita Stănescu.

De zeci de ani de când se joacă cu cuvintele dându-le un alt sens, poetul Spridon Popescu a dat spre tipar şase cărţi. Prima carte de versuri, „Oglinda dintre noi“, a apărut în anul 1991 la o editură din Târgu Jiu. Spiridon Popescu a povestit că aceste versuri puteau vedea lumina zilei încă din vremea regimului comunist însă, pentru a putea apărea era obligat să modifice unele texte, eliminarea unor cuvinte şi chiar finalul uneia dintre cele mai populate poezii ale sale, care nu erau pe gustul comuniştilor. Spiridon Popescu a refuzat acest lucru, cartea apărând cu întârziere însă fără modificări.

„Doamne dacă-mi eşti prieten“ este una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului gorjean, fiind pusă pe muzică de Tudor Gheorghe. Mai mult decât atât, unii dintre cei mai mari actori precum Florin Piersic, Adriana Trandafir sau Horaţiu Mălelele, au recitat public această poezie. Spiridon Popescu a mai spus că în curând această poezie se pare că va fi pusă pe muzica folkistului Emeric Imre.

miercuri, 19 octombrie 2011

Omenirea incotro ?

Pe zi ce trece, știrile care se vehiculează in mass media sunt din ce in ce mai sumbre.
Italia si Spania sunt in pragul falimentului, la anul Franta s-ar putea sa aiba la randulei mari probleme. Azi am mai citit o stire care anunță, ca efectele crizei încep sa se vadă din ce in ce mai mult si in China...
Cu alte cuvinte. după ce a dat faliment societatea socialista a dat faliment. In curând vom afla ca si capitalismul este in faliment ...
Încotro ? Spre comuna primitiva oare ? Vom arunca din nou calculatoarele, celularele si ne vom retrage din nou in pesteri ?
Vin extratereștri sa ne salveze ?
Voi ce ziceti ?

marți, 18 octombrie 2011

Sunt un orb

Ne-a făcut favoarea de a fi prezent si la Bacău, in salaTeatru Bacovia, Horațiu Malaiele, cu spectacolul de poezie "Sunt un orb". Am fost norocosul care am prins ultimul bilet, la acest spectacol, pentru ca aproape uitasem de el.
Horațiu, marele actor Horațiu Malaiele, a făcut un spectacol de zile mari, îmbinând poezia de pe albumul "Sunt un orb" - acum reeditat, cu umorul caracteristic lui, cu poveștile cu talc, cu bancurile, dar mai ales cu poezia de înalt nivel. 
Si cum iubitor de poezie si de umor sunt, dar si un admirator al marilor valori românești, trebuia sa fiu acolo. 
Am fost, am văzut, am rămas incantat. 
Păcat ca a durat totuși atât de putin (o ora pe ceas). Dar ce este bun se termina repede.
De pe Youtube - o parte din spectacol :






Multumim Horatiu Malaiele

De la lume adunate...

O poveste cu tâlc ..... 


Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
...............................................................................................................................................................................
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria. 
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos. 
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns: 


Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit. 
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria. 
................................................................................................................................................................................. 

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea. 
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal. 
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea. 
............................................................................................................................................................................. 

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa. 
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina. 
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia. 
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o. 
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă. 

Concluzii: 
*dragostea nu înseamnă perfecţiune; 
* căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una; 
* fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută; 
* viaţa este bucuria de a fi împreună.  

vineri, 14 octombrie 2011

De la lume adunate

Inceputul anului scolar, intr-un liceu din America.

Diriginta prezinta clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki, din Japonia. Incepe ora.
Diriginta: -Sa vedem cine stie cel mai mult din istoria Americii. Cine a zis:  'Libertate sau moarte!'?
Tacere de mormant in clasa.
Suzuki ridPublicaţi postareica mana: - Patrick Henry, 1775, Philadelphia.
Diriginta: - Bravo Suzuki! Si cine a zis: 'Tara este poporul, de aceea poporul nu poate sa moara!'?
Suzuki: -Abraham Lincoln, 1863, Washington .
Diriginta se uita peste clasa: Mi-e rusine pentru voi! Suzuki vine din Japonia si stie mai multe despre America decat voi!
O voce din spate: - Pupa-ma-n fund, japonez imputit!
Diriginta: -Cine a spus porcaria asta?
Suzuki se ridica si zice: - Generalul McArthur, 1942, la Guadalcanal, si Lee Iacocca, 1982, la sedinta actionarilor Chrysler .
Alta voce: - Imi vine sa vomit!
Diriginta striga: - Cine a fost nemernicul?
Suzuki: - George Bush Sr . catre prim-ministrul japonez Tanaka, in timpul unui dineu de lucru, Tokio, 1991 .
Un elev zice: Sa mi-o sugi…!
Diriginta crizata: - De ajuns! Cine a fost impertinentul?
Suzuki: - Bill Clinton catre Monica Lewinsky, 1997, Washington, Casa Alba, Biroul Oval.
Alt elev: - Suzuki e un rahat mare!
Suzuki: - Valentino Rossi, 2002, Brazilia, Superbike GP.
Diriginta lesina.
In clasa - haos total.
Se deschide usa si intra furios Directorul, care spune:
- O adunatura de gaozari mai mari ca voi n-am vazut in viata mea!
Suzuki: - Traian Basescu catre Parlamentul Romaniei, dupa suspendarea din functie, 18 aprilie 2007.

Datul cu părerea - sport national...

Rosia Montana
Se duce o campanie mediatica susținută cu Rosia Montana. Trebuie sa intre neaparat pe mana strainilor. Chiar D-l Presedinte Basescu a spus-o !
Nici o televiziune nu dezbate problema poluarii ce ar urma, nici o televiziune nu spune adevarul, pentru ca de la Compania Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) se incaseaza bani frumosi  pe publicitate. Cine e prost sa isi taie craca de sub picioare ?
O parte din adevar este cel exprimat de rosiamontana.net, pentru ca nimeni nu detine adevarul, interese sunt peste tot. 
Ca nepriceput in economie, ecologie si alte stiinte, dar ca un umil traitor pe acest pamant (inca) romanesc, zic totusi ca este o afacere proasta. Pentru ca ei ne iau aurul, argintul si celelalte metale pretioase si rare (vanadiu, wolfram), ne dau intre 4-6 % din ceea ce extrag si ne lasa cu un lac de cianura. Este foarte posibil ca intretinerea lui in timp sa ne coste mai mult decat valoarea aurului care il primim. 
Redau mai jos doua materiale, care spun destul de multe.
Eu spun NU proiectului. 

"Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii “noua nu ne-au dat utilaje pentru extragerea uraniului”.
Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca. Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual.
Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.
In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona,  arseniu - 5000 grame pe tona,  titan - 1000 grame pe tona,  molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona, germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.
Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.
Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg.  Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.
26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC  a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.
Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.
Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu cianuri. Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnilogi de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.
La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.
Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.
Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei.   Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.
Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane în Patrimoniul UNESCO.
Constanam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman."
Aștept sa va alăturați !


joi, 13 octombrie 2011

Dor de vers ...

***

Mi-e sufletu împins de rouă
În groapa unui crin adânc.
Mă ţin cu mâinile-amândouă
De marginile lui şi plâng.

Nu vreau miresmele să-mi umple
Gura cu fluturi, nici lumini
Să mă îmbrace-n raze scumpe
Cu nasturi ticălos de fini.

Ci îmi doresc o portocală
Mare şi grea (oh, pe-ntuneric!)
Ca să mă joc în pielea goală
Cu trupu-i copilin şi sferic.

Emil Brumaru 

duminică, 9 octombrie 2011

De la lume adunate...

Intr-o zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata; si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei.

Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa mai multe lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanei si ramase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari afara si incepu sa alerge bucuros...

Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati… Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.

Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas in sus. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul care se arunca peste tine ca sa mergi inainte!

Aminteste-ti de cele 5 reguli ale fericirii:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism!
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile!
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa!

4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin!
5) Iubeste mai mult si… scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta tu trebuie sa fii solutia, nu problema!

vineri, 7 octombrie 2011

Si totusi vine toamna

Si totusi vine toamna

E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.

Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.

Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.

In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.

Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.

Adrian Păunescu

miercuri, 5 octombrie 2011

Ostrov

Cred ca nu ati gasit pana acum, pe acest blog, nici o recomandare de film.
A fost o perioada in viata, cand am vazut filme, cand am fost dependent de filme. Apoi, m-am lasat. Vad unul doua filme pe an. Uneori poate mai multe. Alteori... Oricum, pot spune, ca în ultimii 8 ani am citit mai multe cărți ...
De ce ? 
Simplu, am trecut de perioada filmelor. Nu mai am rabdarea sa le vad. Le ghicesc dupa primele 10 min.
Azi am văzut un film. Mi-l recomandase cineva acum câteva luni (doua - trei cred). I-a venit timpul.
Daca va așteptați sa va recomand un film american, va dezamăgesc. Este rusesc, este filmat in culori putine, este un film care mișcă acolo ceva, in suflet. 
Cine vrea isi poate face timp sa il vadă.. 
Vizionare plăcută !


PS . Filmul are subtitrare 

marți, 4 octombrie 2011

Dor de vers

Când


Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei  să fii de depărtări  aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

Virgil Carianopol (1908 - 1984)

duminică, 2 octombrie 2011

Am găsit toamna...

Anunţasem aseară, pe facebook, că azi mă duc să caut toamna...
Voi ce ziceţi, oare am gasit-o...
 Incerc să o găsesc pe Suhardul Mic 
 Oare nu e asta ?
 Cred ca e pe aici pe aproape
 Limpede-i Lacu Rosu
 Pastel
 Grădina Zânelor - acolo e
 Cred că Zânele se joacă de-a toamna
 Făgetul Ciucului - 1264 m -  a început să se îngălbenească
 DN 15 jos, Şaua Vereşcheu, sus Vf. Ghicoş (Ucigaşul) 1407 m
 Grădina Zânelor 
  Grădina Zânelor 
 Punct de bevedere  Grădina Zânelor  - partea estica :  Cheile Bicazului, Piatra Altarului, Munticelu 
 Grădina Zânelor - vedere spre est - nord est - in fundal Ceahlaul
 Planul 1 : Piatra Bardos 1273 m, Piatra Altarului 1147 m, Planul 2 Munticelu, Planul 3: Ceahlăul 1907 m
 Contre-jour
 Nu te mai saturi de privit...
 Făgetul Ciucului, Şaua Vereşcheu, DN 15 C
 Muntele Ghilcoş - in fundal Hăgimaşul Mare şi Hăşmaşul Mare
Grădina Zânelor  
  Făgetul Ciucului
 Toamna frumoasă
 Lacu Roşu toamna..
Păstrăvi la Păstrăvăria Taşca

Piatra Secuiului

 Accesul in Piatra Secuiului se face din localitatea Rimetea , la 28 de km de Turda.  Localitatea medievală este menționată pentru prima dat...