vineri, 14 mai 2010

Puterea de a dărui

Românica e cam pe butuci.
Criza se accentuează, lumea se înrăieşte, ne va face să uităm că mai sunt alţii mai săraci, mai sărmani ca noi.
Simplu gest de a da un bănuţ sau un covrig, sau o bucată de pâine devine deja din ce în ce mai rar.
De ce ? Pentru simplu fapt că încet-încet România se rupe în două : bogaţi şi săraci.
Bogaţilor nu le mai merge aşa bine, nu mai au profitul care îl aveau înainte şi le este frică de sărăcie...
Săracii, deşi cu inimă mai largă, nu prea mai au puterea de a da. Pentru că oricât de creştini am fi instinctul de conservare e mai puternic decât orice.

Optimistul: - O sa ajungem sa cerşim toţi.
Pesimistul: - De la cine?
E banc .. dar are în el umor negru...

Dar cu toate astea, dacă staţi o clipă şi cântăriţi, de fapt a dărui, este în primul rând gestul de a-ţi demonstra ţie că poţi sa fii bun, că poţi ceda din puţinul tău şi aproapelui tău.
Dăruind ceva cuiva... iţi dai de fapt ţie, iţi cedezi conştient dreptul de posesie...
Bine ar fi să dai din toată inima, să nu îţi pară rău pe urmă şi, pe cât posibil, să ştii numai tu şi cel ce primeşte. În momentul când dai pentru a primi sau pentru a aştepta recompensă, gestul de a dărui se murdăreşte...

Dăruiţi deci, gestul e nobil, e înălţător, e deosebit...
Şi când dăruiţi priviţi ochii celui ce primeşte ...
Veţi vedea bucuria şi ziua va fi una câştigată...
Dăruiţi ca să vă bucuraţi de prezent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu