miercuri, 9 iunie 2010

Poezie

***

Doamne, întortocheate-s rădăcinile copacilor
Doamne, apusul sângerează
Timpul joacă puzzle cu amintirile mele, amestecându-le
Iar eu încerc să uit
Salcâmul înflorit
Aburii verii tremurând pe câmpie
Toamna clară ca ochii copilului
Amintirile ce-mi lovesc pomeţii obrajilor
Dar mai ales
Răceala privirii tale iubito !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Alb pe alb

Scriu cu alb pe alb Deşi ştiu că nimeni Nu va putea să citească, Nici chiar eu, După ce voi fi uitat ce am scris. Binele este înt...