miercuri, 9 iunie 2010

Poezie

***

Doamne, întortocheate-s rădăcinile copacilor
Doamne, apusul sângerează
Timpul joacă puzzle cu amintirile mele, amestecându-le
Iar eu încerc să uit
Salcâmul înflorit
Aburii verii tremurând pe câmpie
Toamna clară ca ochii copilului
Amintirile ce-mi lovesc pomeţii obrajilor
Dar mai ales
Răceala privirii tale iubito !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mai aproape de dor

Ceahlăul, pentru mine, este un dor perpetuu. Îmi place sa ii descopăr, sa îl cotrobăiesc, dar mai ales, îmi place să îl privesc cu respec...