miercuri, 9 iunie 2010

Poezie

***

Doamne, întortocheate-s rădăcinile copacilor
Doamne, apusul sângerează
Timpul joacă puzzle cu amintirile mele, amestecându-le
Iar eu încerc să uit
Salcâmul înflorit
Aburii verii tremurând pe câmpie
Toamna clară ca ochii copilului
Amintirile ce-mi lovesc pomeţii obrajilor
Dar mai ales
Răceala privirii tale iubito !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare

"Am învățat ca toată lumea vrea s ă  trăiască pe vârful muntelui, însă fără s ă  bage de seam ă  c ă  adevărata fericire rezid ă  în f...