marți, 22 noiembrie 2011

Dor de vers

Singur, fără nimeni

Ferească Dumnezeu, dacă mai poate,
Pe fiecare, de singuratate,
acesta-mi pare lucrul cel mai greu,
ferească-mă de mine Dumnezeu.

Ferească-mă noroiul de noroaie,
ferească-mă plouândul nor - de ploaie,
ferească-mă singurătatea mea
ca singur să mă nărui pe podea.

Şi gura să-mi aud cum milă cere,
vreunor paşi din vreo apropiere,
şi, fără nimeni, să mă sting în glas,
pe lume cât de singur am rămas.

Atât de singur sunt pe-acest pamant,
ca nimeni nu va şti dacă mai sunt.

Adrian Păunescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Alb pe alb

Scriu cu alb pe alb Deşi ştiu că nimeni Nu va putea să citească, Nici chiar eu, După ce voi fi uitat ce am scris. Binele este înt...