marți, 22 noiembrie 2011

Dor de vers

Singur, fără nimeni

Ferească Dumnezeu, dacă mai poate,
Pe fiecare, de singuratate,
acesta-mi pare lucrul cel mai greu,
ferească-mă de mine Dumnezeu.

Ferească-mă noroiul de noroaie,
ferească-mă plouândul nor - de ploaie,
ferească-mă singurătatea mea
ca singur să mă nărui pe podea.

Şi gura să-mi aud cum milă cere,
vreunor paşi din vreo apropiere,
şi, fără nimeni, să mă sting în glas,
pe lume cât de singur am rămas.

Atât de singur sunt pe-acest pamant,
ca nimeni nu va şti dacă mai sunt.

Adrian Păunescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu