luni, 5 martie 2012

Felicia Feldiorean

Traim un timp, in care suntem bombardati cu informatii de toate genurile din toate partile...
Si fiecare ia ce vrea...
Eu, am inceput sa iau si sa fur, sa aprofundez si documentez, despre tot ceea ce mi se pare interesant...
In poezie mai ales.
Horatiu Malaiele mi l-a adus aproape de sufletul meu pe Emil Brumaru...
Florin Piesic si Horatiu Malaiele pe Spirodon Popescu...
Octavian Bud si Adina Ignat pe Felicia Feldiorean 
FELICIA FELDIOREAN este de profesie medic psihiatru şi trăieşte de 9 ani în Germania. S-a născut la Braşov la 8 iulie 1968, a absolvit şcoala primară în satul Arini şi apoi din cls. a-V-a a învăţat la Şcoala Generală nr.22 din Braşov.  A urmat liceul de Ştiinţe ale Naturii, Felicia îndreptându-se din păcate nu spre cariera literară, ci spre Medicină. În timpul liceului a fost activă pe plan artistic, făcând parte din brigada liceului, cum era pe acea vreme. Era vremea Cenaclului “Flacăra”. Felicia împreună cu două colege erau nelipsite de la manifestările Cenaclului “Flacăra”, stând cu urechea lipită de radio în fiecare joi seara. Felicia a şi cântat la un spectacol la Braşov pe stadion cântecul „Totuşi iubirea”. Era total fascinată şi îndrăgostită de poeziile lui Adrian Păunescu, care i-au şi marcat stilul de a scrie.
In anul 2009 ii apare volumul de poezii „Celor fără vină”, la editura”Anamarol”.  Poeta scrie pe coperta cărţii: ”De ce scriem poezii?…E o formă de exprimare, de comunicare, poate fi un manifest, poate fi un zbor sau o sinucidere…poate fi totul. Am scris şi voi scrie din dorinţa de a fi inţeleasă, iubită şi crezută pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce fac. Poezia pentru mine este o formă de reînviere, de retrăire a iubirii pierdute, moarte sau regăsite. Ea poate fi lumina sau întuneric, viaţă sau moarte. Poezia e iubire şi speranţă…e zbor şi cădere…şi eu mă identific cu ele..”
In rest las versul sa vorbeasca ...

ULTIMUL SARUT
Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut
Caci am jucat pe-atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.

Striveste-mi visele în palma
Striveste-mi sufletul sub pasi
Caci a venit ultima toamna
Si poti prin frunze sa ma lasi.


Striveste-mi lacrima iubirii
Striveste-mi si privirea-n zori
Dar nu uita ca fericirii
I se cuvin atâtea flori.

Striveste-mi lacrima-ntre valuri
Striveste-mi viata în zapezi
Si vino-apoi cântând pe maluri
Din când în când sa ma mai vezi.

Striveste-mi clipele în noapte
Striveste-mi noptile în zori
Caci ultimele mele soapte
Se pierd încet,printre ninsori.

Striveste-mi gândul si amintirea
Striveste-mi ochii verzi în flori
Si-n veci sa nu-ti întorci privirea
Caci m-ai uitat de atâtea ori.

Noi am jucat pe atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut.


INCURABILA BOALA
Bolnava sunt de fiecare seara,
Bolnava sunt de miezul unei veri
De amintiri si trupul se-nfioara
Caci nu mai e nimic din ce-a fost ieri.

Ma dor îmbratisarile din mare
Ma doare chipul tau cel obosit
De tine sunt bolnava si ma doare
Toata iubirea care m-a ranit.

Ma simt umblând prin vai sau poate-aiurea
Ma vad prin munti sau ratacind prin ploi
Cu mila ma mângâie lin padurea
Dar lacrimi curg pe chipul meu suvoi.

Dac-as muri ucisa de iubire
Dac-as muri lovita de-un sarut
N-as mai putea spera în nemurire
N-as mai avea puterea sa te uit.

Bolnava sunt de-o boala nestiuta
De-o boala care n-a mai existat
Iubirea mea e o iubire muta
Si sufletul mi-e astazi exilat.

Ma doare infinitul si-nserarea
Ma dor zapezile ce vin spre noi
Ma înspaimânta câteodata marea
Caci am ramas pe tarm cu nori de ploi.

Mi-e trupul plini de rani si de iubire
Mi-e sufletul ranit de amintiri
N-a mai ramas nimic,doar amagire
Si-n brate am doar spini de trandafiri.


Îmbatrânim în fiecare iarna...
Îmbatrânim în fiecare iarna
Ce trece peste inimi, peste noi
Si nici nu stim ca mai avem nevoi
Îmbatrânim în fiecare iarna.

În primavara-ntinerim putin
Si ochii ni-s înlacrimati de soare
În fiecare zi e-o sarbatoare
În primavara-ntinerim putin.

Si vara vine sa ne pastoreasca
Sa ne-ncalzeasca crestetele reci
De-atâta viscol, nins în veci de veci...
Si vine vara sa ne pastoreasca.

Tomnateci asteptam sa se-nnopteze
Prin frunzele udate plâng dorinti
Ne cataram visând pe metereze
Si ne simtim curati ca niste sfinti.

E-atâta anotimp si suferinta,
E-atâta fericire în cuvânt
E-atâta lacrima în nefiinta
Ca ne ajunge pâna în mormânt.

CELOR FARA VINA
Intr-un veac pustiu
Ca un trist decor
Drumu-i cenusiu
Iubirile mor.

Ard si lumanari
Chiar si-un felinar
Se sfarsesc carari
Pe acest hotar.

Numaram tacuti
Clipele ce pier
Si ca niste muti
Plangem langa cer.

Am uitat demult
Sa iubim frumos
Ni se cere mult
Si e caraghios.

Au plecat pareri
Catre alte zari
Noi pornim spre ieri
Dinspre departari.

Noi nu mai avem
Nici chiar amintiri
Si pe rand scadem
Vise din priviri.

Nu vrem simfonii
Ni-i de-ajuns un leac
Ni se cer copii
La sfarsit de veac.

Si ca-ntr-un concert
Ce s-a terminat
Totul e incert
Stim ca s-a trisat.

Multumim frumos
Ca ne-ati gazduit
Si pornim pe jos
Catre infinit.

SUNT DOAR UN VIS

Tu, dorul meu, de unde vii
Acum in noptile tirzii?
De ce ma lasi sa obosesc
Tot cautind ce nu gasesc?

Acum in noptile cu dor
Cu visuri care ard si mor
De ce ma lasi sa hoinaresc
Si nu-mi dai timp sa te iubesc?

Atunci cind tu ma vei dori
Vor plinge frunzele pustii
Ai vrea atunci sa ma gasesti
E prea tirziu sa ma iubesti...

Caci am plecat pe drum de flori
Pierduta printre vagi culori...
E prea tirziu.. sunt doar un vis
Pierdut acum in paradis.


SUNT PRIMAVARA....

Sunt primavara intr-un strop de roua
Sunt primavara intr-un mugur viu
Sunt primavara daruita voua
Atita cit am fost si am sa fiu.

Sunt primavara strabatindu-ti viata
Sunt floarea care-ti cade pe obraji
Sunt inflorirea si sunt dimineata
Sunt roua care plinge printre pasi.

Sunt revarsarea firului de iarba
Ce iti mingiie gleznele mereu
Sunt infinitu-n fiecare brazda
Sunt picatura de la Dumnezeu.

Sunt contopirea noptii cu iubirea
Sunt si cocorul razbatind prin nori
Eu imi doresc sa-mi aflu nemurirea
La tine-n suflet si cu tine-n flori.


NE DUCEM CRUCEA
Suntem cuprinsi de-o mare nebunie
Noi alergam si totusi stam pe loc,
Totul se-ntimpla intr-o Romanie
Ce niciodata n-a avut noroc.

Cit am ajuns sa fim de disperati,
Nevoile si lipsa ne omoara,
Muncim ca razvratitii, condamnati
Si sclavi suntem a tot ce ne-nconjoara.

Ne ducem crucea cit om mai putea
Ne mai impiedicam si mai cadem,
A devenit din ce in ce mai grea
Aceasta cruce-a NATIEI-BLESTEM.

Vom merge sa votam a cita oara
Stiind sau nestiind ce va urma,
Popor puternic, fa sa nu mai doara
De-atita suferinta, LACRIMA !


TE-AM IUBIT
Te-am iubit cu tot ce ma-nconjoara,
Te-am iubit in fiece minut,
Te-am iubit in fiecare vara,
Te-am iubit mereu ca la-nceput.

Te-am iubit cu fiece suflare,
Te-am iubit ca roua de pe flori,
Si te-am regasit intr-o ninsoare
Si te-am asteptat de-atatea ori.

Te-am iubit in fiecare seara,
Te-am iubit in clipele de dor,
Si te-am suspinat adanc in vara
Cu povara fiecarui nor.

Dimineata te-am iubit si seara,
La apus eu te-am iubit deplin
Si te-am mangait cu inserarea
Te-am iubit prea mult sau prea putin.

Te-am iubit cu fiecare clipa,
Te-am iubit cu visele de mai,
Si te-am flluturat ca pe-o aripa
Si te-am mangaiat precum visai.

Te-am iubit ca ciutele padurea,
Te-am iubit ca pasarea-al ei zbor
Si-am fi vrut sa fim poate aiurea
Sa uitam de tot ce-nseamna dor.

Te-am iubit si-n clipa despartirii,
Ti-am iubit si lacrimile reci,
Tot ce-am daruit atunci iubirii
Sa ramana-n suflete pe veci.

Ne-am iubit si ne-am ascuns de toate,
Ne-am ranit prea mult pentru-acest vis
Si-am ucis mai mult decat se poate
Insusi visul nostru l-am ucis.

Trezire
Mi-e inima un cintec de speranta
Mi-e inima sarutul de pe flori
Si iarba a-nceput din nou sa creasca
Si nu se mai ascunde sub ninsori.

Mi-e sufletul un zumzet de lacuste
Mi-e sufletul o mare de dorinti
As vrea sa plec cu tine catre munte
Si imi doresc sa fim doi necuminti.

Sa ne iubim printre fosniri de frunze
Sa ne iubim cu patima si dor
S-avem o mare de dorinti pe buze 
Si sa ne contopim intr-un fior.

Sa ne iubim lasciv printre parauri
Si sa privim doar cerul mai apoi
Mi-e dor ca focul inimii sa-l scuturi 
Si sa topeasca vesnice ninsori.

Sa ne iubim pe la rascruci de drumuri
Cind ceasul bate rar si apasat
Saruta-mi trupul invelit in muguri
Si sufletul ce parca a-nghetat.

Si du-ma mai apoi spre dimineata
Cu parul peste umeri rasfirat
Si sa iubim pasind din nou spre viata
Caci prea ades am plins si am oftat.

Iti multumesc, iubitul meu din noapte
Ca ne-am gasit acum intimplator
Iti multumesc ca m-ai salvat de moarte
Si ca traiesc din nou si imi e dor.

Sa ne iubim mereu muscind din viata
Sa ingropam zapezile in zori
Si sa ne bucuram de dimineata
Imbratisati si ingropati in flori. 

Nu vei sti
Si niciodata nu vei sti
Ca-n jurul mesei trei vom fi
În stânga tu, în dreapta eu
… Si-n fata noastra… dorul meu.

Si niciodata nu vei sti
Ca tot ce-a fost nu va mai fi
Si niciodata n-ai sa speri
În adevarul altei veri.

Si niciodata n-ai sa crezi
Ca-n jurul nostru sunt zapezi
Si niciodata n-ai sa-mi ceri
Iubire, ca sa poti sa speri.

Si niciodata nu vei sti
Ca visul tau se va sfârsi
Si niciodata n-ai sa speri
În infinitul altei seri.

Si niciodata n-ai sa pleci
Pe drumul plin de lacrimi reci
Si niciodata n-ai sa-mi dai
Un strop din coltul tau de rai.

Si chiar si-acum când s-a sfârsit
Când am plecat spre infinit
Tu niciodata nu vei sti
Ca tot ce-a fost nu va mai fi.

Desculti prin iubire

Alearga iubirea spre noi
Cu brate de flori s-o primim,
S-asternem racoarea din ploi
Pe viata ce-atât o iubim.

Pe buzele noastre de foc
Sa arda iubirea mereu,
Si flori de cires si de soc
S-apese pamântul cel greu.

Cuvintele nu mai au loc
E-atâta iubire acum,
Si toate s-au strâns într-un joc
Potrivnic, amar si nebun.

Desculti printre ploaia de flori
Petale de crin ne vorbesc,
Si toate se-aduna în zori
Sa cânte în zbor pamântesc.

Iubirea valseaza si ea
C-o floare de colt prinsa-n par,
Iar rochia cea alba de nea
E toata din floare de mar.

Da-mi mâna, iubite, usor
Si hai sa fugim prin paduri,
Sa mergem desculti printre flori
Pe-un tarm plin de fragi si de muri.

În ochi avem mare de flori
Ce cad pe pamânt cu alai,
Iar noi alergam pâna-n zori
Desculti cu iubirea în mai.


Săruturi 

Săruturi pe fluturi,
De dor să mă scuturi,
Prin zbor să mă cazi
Pe muguri de brazi.

Pe valuri de lună,
Pe stropi de furtună,
Pe sân de fecioară,
Pe steaua de seară.

Pe mare de strune,
Pe crudele prune,
Sărut de fecioară,
Sub luna de vară.

Săruturi pe fluturi,
De dor să te scuturi,
Săruturi pe viaţă,
Cu rouă şi ceaţă.

Săruturi pe flori,
De viaţă să mori,
Săruturi pe cer,
Cu lacrimi de ger.

Săruturi pe ape,
Cu rouă în noapte,
Cu lacrimi pe sâni,
Căzute în pumni.

Săruturi pe muguri,
Primite-n amurguri,
Priviri de alint
Pe-al tău chip iubit.

Şi când am să mor
De drag şi de dor,
Săruturi să-mi dai
În ploaia din mai.


Un comentariu:

Piatra Secuiului

 Accesul in Piatra Secuiului se face din localitatea Rimetea , la 28 de km de Turda.  Localitatea medievală este menționată pentru prima dat...