miercuri, 25 iulie 2012

Poveste

A fost odată, ca niciodată, că de nu ar fi ... nu s-ar fotografia şi posta...
O fost duminică dimineaa un ghemtoc de caţel mic, rotofei, plin de purici (probabil) şi de idei. Deşi nu avea plancarda cu "Câine rău", după cum a fost tratat de mămica lui, cred că era...
Bine ca la faţa locului nu era nici un reprezentant al vreo unei asociaţiile de iubitori de animale, sau Poliţia animalelor, ca vedeam biata căţeluşă la adapost, pentru "rele tratamente aplicate minorului".
Ideea era da piciul nu voia micul dejun. 
Mămica, nici una, nici două, l-a înşfăcat de după ceafă, l-a dus în mijlocul drumului (cred ca să îl facă de râs), şi vrei nu vrei : bea cătel lapte de la mama...
A încercat vigilenţa mamei şi după câteva gâturi a dat să o zbugheasca mai ceva ca Nică când îl fugărea Mătuşa Mărioara, dar ... nu a avut sanse. A fost prins şi silit să pape tot, până la ultima picătură...
Asta e, la animale se mai poate face (încă) educaţie şi cu forţa.
Las imaginile să vă povestească restul...










Şi am încălecat pe o şa... plina de căţei şi ea ... 

Un comentariu:

  1. Sunt foarte expresive pozele...mama, tot mama ramane, fiind chiar si catea, isi indoapa puiul cu forta:)) Bravo Simi, ai facut poze de documentar;)Pup

    RăspundețiȘtergere