marți, 15 ianuarie 2013

Român expirat


Suntem umiliți…
Constituția României si statul de drept ne da voie sa fim umiliți. Avem drepturi pe hârtie si drepturi in realitate.
Avem dreptul sa stam la coada sa ne plătim taxele.
Avem dreptul sa stam la coada sa ne schimbam un act care a expirat.
Avem dreptul sa stam la coada sa votam, ca cei pe care ii votam sa ne dea legi in care sa avem drepturi care sa nu fie respectate.
Avem dreptul la sănătate, dar nu avem acces la medicamentele de baza,  la tratament corespunzător.
Avem dreptul sa speram, pentru ca Speranța are pile la medici, ia medicamente gratuite si moare ultima…
Avem dreptul sa strigam, dar nimeni nu ne mai asculta…
Avem (uneori) dreptul la replica, dar numai atunci cand nimeni nu ne mai asculta sau crede.
Avem mai puține drepturi decât minoritarii, pentru ca noi suntem inca majoritari …
Avem dreptul sa fim mușcați de câinii comunitari, pentru ca si ei au dreptul la viata, chiar daca ne pun viata noastra in pericol.
Sunt multe drepturi pe hartie…
Dar sunt si obligatii .. Iar aici statul roman este mult mai drastic. 
SUPRAVEGHEAZĂ. 
E DREPTUL LUI …
Si o face cu zeci de mii de angajati in SRI.
Cu camere amplasate sa vada tot.
Cu telefoane ascultate, cu IP-uri scanate.
Cu reprezentanti ai autoritatilor locale sau centrale care stiu doar sa ceara, nu si sa ofere.

M-am simtit azi in plus in Romania… 
Nu e prima data… si daca o sa mai stau aici, precis nici ultima data.
Legea statului in care traiesc ma obliga sa am acte de identitate valabile. Si e corect.
Legea statului asta, in care traiesc, nu obliga statul roman insa sa nu fiu  umilit prin reprezentantii lui, platiti din banii mei si ai tai.
Ca sa iti schimbi Cartea de Identitate, la Bacau cel putin, trebuie sa te duci cu noaptea in cap sa te inscrii si sa iei un bon de ordine. La ora 5.02 eram deja al 37-lea prost … trecut pe o fituica, ca mai bine avem o ordine instituita ad-hoc, decât o imbulzeala generala.
“Veniti la 7 fix pentru a lua bonul de ordine. Daca nu ati venit, ati pierdut ziua de pomana” – sunt somat sec de catre unul din baietii care se ocupau de listele provizorii.
Te duci la 7, dar la 7 fix, nu la 7.20 – atunci degeaba te mai duci. Se aduna toti cei ce au venit cu noapte in cap, care au venit de la zeci de km. sau din blocul alaturat. Striga gardianul de pe lista numele, iar cineva amabil iti da un tichet cu un numar de ordine. Nu esti cand te-a strigat, ai probleme auditive… o iei maine de la capat…Nu ai dreptul sa fii surd
Programul începe de la 8, deci ai doua variante. Bei o cafea sau mergi acasa. Sau, cum e criza astepti ora ca sa se deschida sala, sa intri inuntru, ca e mai cald. Deh, “iarna nu-i ca vara” – singura chestie desteapta care a spus-o cineva care intamplator a ajuns “marele conducător”.
Ti-ai facut temele, ai pregatit dosarul. 
Astepti cuminte sa iti vina randul. Si iti vine… dar depinde de cheful celor ce preiau actele.
Aici s-a facut cate ceva, esti anuntat si la difuzor si prin casete luminoase, ca trebuie sa intre numarul de ordine respectiv. Cine stie cat a costat caseta, ce firme au montat-o si cat costa “intretinerea” lunara in bune conditii a casetelor…
Sunt momente cand un dosar nu dureaza mai mult de 3 minute, sunt momente cand dureaza un sfert de ora. Nu stiu daca conteaza si greutatea celui ce intra.
Iti vine randul…
Ura, ura, ura…
Intri sfios, dosarul in mana, dai binete si ti se spune sec, fara sa fii privit sau bagat in seama :  “Numarul de ordine. Actele pe masa : original si copie”. Intre timp dispare in spate, tu stai si te gandesti cum sa le asezi, care e ordinea, etc
Vine dupa 10 min. Miroase a tigara… asta e, toti am fumat, sau aproape toti, stim ca e greu sa te lasi…
Ia certificatul de nastere si copia si le cantareste… Pret de un minut … Iti pui intrebarea : oare trebuia sa fac copia pe carton de 160 g ? Parca nu stia, dar ce mare greutate e sa confrunti 2 certificate de nastere, ca doar virgula e pusa unde trebuie. Iti pune o stampila si semneaza … Incet, tacticos…
“A, divortat, deci nu v-a mai placut de doamna”. “Bun, ia sa vedem, v-ati pastrat numele …”. Incerci sa murmuri, ca esti barbat, ca … privirea taioasa iti reteaza orice incercare de justificare… “Au mai fost cazuri…”
Bun, ia sa vedem actul prin care se face dovada spatiului de locuit, “A, nu, nu e bun, vreau hotararea de partaj, de unde stiu eu ca dvs mai sunteti proprietar”. Incerci sa ii explici, ca nu scrie asta la afisier, ca nu ai la indemana. Ti se arunca actele si esti indemnat – ca sa nu spun alungat – sa iesi afara. Nu ai actele complete, vii data viitoare. Incerci sa ii ceri ce sa aduci : hotararea judecatoreasca de partaj. Si daca nu ai facut partaj, si ai facut totul amiabil ? Nu il intereseaza : act care sa demonstreze. Te intrebi : daca ai fi boschetar nu mai ai voie sa faci carte de identitate, daca ai girat casa si “prietenul” careia i-ai girat-o te-a lasat fara casa, si n si n situatii, ce faci ? Ce faci daca stai la o matusa care a prins loteria vizelor si a plecat pentru un an in America si te-a lasat stapan si nu ti-a facut procura ca te ia in spatiu ? Nu ii intereseaza. Nu ai spatiu de locuit – NU ESTI ROMAN.
Ia taxul (daca nu ai masina) a 3-a oara, daca ai masina treci prin statie si mai pune ceva gaz – ca deh, odata iti faci carte de identitate, si mergi si scoate din cufar amintirile si petecul ala de hartie – daca e.
Te intorci inapoi. Iei coada de la capat si intri in vorba cu cei de la coada sa iti permita sa intri si tu – ca ti-a trecut randul. Un binevoitor te lasa, intri… Sec, ce numar ai ? Eu am chemat nr 50 nu 27, cum iti permiti…
Incerci sa ii spui ca mai si muncesti, si ca patronul nu te plateste daca pierzi 3 zile sa iti schimbi cartea de identitate. 
Mormaie ceva, iti ia actele, incepe sa le cantareasca din nou, ii atragi atentia, e deja verificata, aveti semnatura pe ea… Isi vede calm de verificare…
Stramba din nas la noile dovezi. Te mai si cearta ca nu le-ai adus din prima… Iti face un favor, te verifica in baza de date. Da, aici ai locuit si inainte (bine, dar asta se vedea de pe cartea veche ce expira), apoi, a lehamite, te trimite la preluare imagini. 
Si iar iei coada de la capat…
Si cine face toata chestia asta ?
Cel ce e platit si de tine. 
Bine, imi veti spune : este un simplu functionar, respecta legea. Legea e proasta.
NU. Legea a fost facuta de Parlament, dar ei, functionarii, cand au vazut cu ce cazuri se confrunta, de ce nu au facut sesizari pentru a inlesni eliberarea si in acelasi timp, pentru a isi usura munca.
Am vazut oameni iesind plangand din birourile respective. Oare pana unde merge batjocora poporului roman ? Sa plangi pentru ca functionarul nu iti mai da dreptul sa fii decat un ROMAN EXPIRAT
Si daca nu ai un spatiu de locuit, dar esti roman, si mai vrei sa respecti si legea, ce faci ?
“Frumoasa tara avem… pacat ca-i locuita”

P.S. Oare cum am putea sa interzicem expresia "DOAMNE FEREȘTE DE MAI RĂU !"

Un comentariu:

  1. Oamenii care lucreaza acolo nu vin la munca sa-si satisfaca vreo pofta malefica batjocorind pe toti nenorocitii cu buletinul expirat. Si tara asta, Romania, nu e decat o alta tara, cu nimic mai speciala, cu nimic mai deosebita decat oricare alt stat ce-o-nvecineaza. Brutul adevar e unul pe care nu-l cunosc, dar o particica din el salasluieste in comfortul ce ne-a infundat in nepasare.
    Nu o sa ma despart de articolul tau cu un fatal "asta e" fiindca o sa-mi taie astia gazul curand si n-o sa-mi mai arda flacara launtrica. In schimb o sa inchei cu o mica incurajare pentru cei vitregiti de soarta ce intregesc cozile de pretutindeni: coada-i noua, bou-i vechi, o zi doua, v-ati nimerit perechi.

    RăspundețiȘtergere