luni, 16 septembrie 2013

Poveste de toamnă în Sugău

A fost odată, ca niciodată...
A fost o dată cu invazia TV, a internetului şi a tot ceea ce înseamnă mijloace de informare în masă, informaţii ce sustineau sus si tare ca pe 14 septembrie va ploua de va rupe, si nu e nici o sansă sa vezi soarele,
Niste temerari, cărora m-am alăturat si eu, au decis, că fie ce o fi, noi mergem. Cum dorul de ducă e prezent la datorie, la fiecare sfârșit de săptămână, iar dorul de Titus, Paul, Luci, Lenuş era şi mai mare - nu mai ieșisem de la începutul verii, nu am zis nici pâs, si am confirmat fără rezerve. De la Iaşi a venit şi Sanda.
Trecând prin aversa de la Podoleni - Roznov, aveam ceva rezerve, dar... Paul conducea, eram în maşina lui, aşa ca.. nu i se potrivea lui rezerva mea...
Telefonic stabilise Titus obiectivul : Piatra Şugăului şi dacă vremea ne permite Vf. Danciului,
În Piatra Neamţ ploaia se mai domolise, dar nu atat de mult, încât să ne permită să coborâm din maşină şi să stăm de vorbă. Semne discrete prin geamurile aburite - înaimte, si la Silky adunarea.
Dacă la Roznov abia mai făceau faţă ştergătoarele, la Tarcău era soare, carosabilul uscat,
Oprim, luăm pâine şi mergem spre obiectivul propus. Ieşim din Bicaz Chei, facem imediat la dreapta şi intram pe un drum pe care nu au ce căuta maşini cu garda joasă. Cu grijă, înaintăm prin drumul destul prost, plin de pietre ieşite şi pământ, ros de ploi dar şi plin de praf. Oprim la izvor, luăm apă, mai merge un km şi tragem pe dreapta,. Lăsam bagajul în maşină, luăm necesarul pentru tura de o jumătate de zi, şi urcam pe forestierul - de data asta impracticabil pentru autoturisme - ce ne scoate într-o poiana minunată plină de brânduşe de toamnă. Îngenunchem în faţa lor, căutând unghiuri ideale in poiana scăldată de lumina blândă a soarelui de vară târzie ...
Ajungem la COMPLEXUL HOTELIER 4 PAIE - RESTUL FÂN, inspectam condițiile de cazare, vizităm sala de mese şi livingul, ne declaram mulţumiţi de condiţiile oferite şi închiriem pentru o noapte toată poiana, cerînd totuşi ca luna să ne fie deasupra până spre miezul nopţii.
Mâncăm ceva, şi cum nu am venit ca să stăm... plecăm.
Ne uităm cu admiraţie la Piatra Şugăului ce ne veghează de sus, intram în pădure şi începem să ne împiedicăm de bureţi. Şi buni, şi răi, dar .. fotogenici




O parte a Complexului Hotelier
Lenjeria proaspăt cu(o)sită









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu