miercuri, 6 noiembrie 2013

Necunoscut mi-e Ceahlaul - (5)

Si se facu seara....
 Am fost un norocos, am gasit o potcoava, e adevarat ... pe cer 






Iar dimineata a fost zgarcita cu noi. Vant puternic, ceata, vizibilitate redusa. Claudiu si Florin plecasera de seara, iar noi, am fost nevoiti sa ne schimbam planul de bătaie. In loc de Piatra Ciobanului - expusa la vant si cu vizibilitate minima, am incercat sa iesim din nou in Hotar si de acolo sa cautam poteca ursilor, ceea ce face legatura intre Hotar si Piatra cu Apa. Pana la urma ne-am limitat sa cucerim : Stanca lui Cobal, Om Bun - Om Rau, Santinela si am cotrobait ceva pe la Stanca lui Novac.
Nu a fost rau, lucuri noi, si chiar surprinzatoare
 Pe măsura ce coboram însă începe sa se lumineze
 Apare si fratele meu, deci echipa are azi 4 membri Titus, Alex, Catalin si eu 

 Legenda 

"Cobal e numele flacaului ce prinse drag de Dochia in vremea cand copila era inca in Dacia, acasa la ea, un tanar dac viteaz si chipes, ce cazuse prizonier la Roma. O legenda spune ca scapand din inchisoare a venit sa o caute si, gasind-o impietrita, l-a cuprins deznadejdea si s-a aruncat de pe Toaca. Zeii l-au preschimbat si pe el in stanca, nu departe de stanca Dochiei. Insa o alta legenda spune ca Dochia l-ar fi iubit pe Traian, fara sa stie ca e dusmanul poporului sau. Cobal a cerut-o in casatorie pe Dochia, dar aceasta l-a refuzat. Intelegand ca fata e indragostita de Traian, Cobal incearca sa il omoare pe imparat, dar nu reuseste si e luat prizonier. Cand fata a inteles cine era cu adevarat cel de care se indragostise, a cuprins-o o jale fara margini. Inima ei s-a sfasiat de durere, dar si-a inabusit iubirea si a fugit in munti, in Ceahlau, unde s-a facut ciobanita. Cobal a scapat si el si a fugit spre nord, unde atatia daci au plecat in bejenie, gasind-o pe Dochia. Cei doi n-au scapat de urmarirea lui Traian, dar primesc de la Zamolxe trup de piatra, pentru a nu fi luati robi la Roma. Deznadajduit, imparatul isi lasa vulturul regal sa-i pazeasca si pleaca in tara lui. Dar si vulturul este prefacut in piatra, de catre Zamolxe. Teribila poveste, ce trădează amintirea unor vremuri in care Ceahlăul a fost adăpost pentru dacii fugiti din Ardeal, in vremea războaielor daco-romane. Iar unii spun ca Dochia este chiar Dacia, pe care Traian nu a putut-o supune, asa cum a vrut el. Degeaba si-a lasat vulturii sa o pazeasca, Dacia nu si-a inmuiat inima in fata Romei... " (sursa : http://www.formula-as.ro/2009/872/planete-culturale-30/povestile-ceahlaului-11216)
 Gresie spalata si sapata - Cobal

 O floare de colt ce se incapatineaza sa reziste

 Sus, perdeaua de ceata acopera inaltimile
 Spre Izv. Alb e vizibilitate buna
 Creasta Hotarelor


 Sarutul

 Toaca - disparuta in ceata


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu