marți, 11 martie 2014

La un pas de rai - (3)



 













Un comentariu:

  1. Copacul (Nichifor Crainic)

    În nalt şi-ngândurat ca visătorul,
    Stând între cer şi-ntre pământ stingher,
    Crescui şi eu din veşnicul mister
    Din care toate îşi pornesc izvorul.

    Când seva urcă-n trunchiul meu de fier,
    Adâncul îmi trimite-n foi fiorul
    Şi simt că-n mine năvăleşte dorul
    Pământului de-a fi mai lângă cer.

    Iar cerul peste vârful meu se-ndoaie
    Şi svonuri tainice din infinit
    O gură fac din fiecare foaie.

    Şi-n freamătul de foi nelămurit,
    Cu şoaptele veciei se-ntretaie
    Suspinele pământului trudit.

    RăspundețiȘtergere

30 decembrie 2018

"Am numărat anii mei și am constatat că am mai puțin timp să trăiesc de aici înainte decât am experimentat până acum. Mă simt ca ace...