luni, 14 iulie 2014

Slăbănog

L-am gasit numai la Baile Balvanyos. Are un aspect deosebit mai ales pentru pozitionarea florii - sub frunza. L-am fotografiat, l-am determinat si  va dau cateva date despre el .
Slabanogul (Impatiens noli-tangere), denumit popular bradulet, buruiana celor slabi, calapar, iades, iarba rosie, ploponog, rachitele, este o planta din flora spontana si creste in Europa, Asia si America de Nord. La noi, planta poate fi vazuta in padurile montane si subalpine, preferand locurile umede si umbroase, mai cu seama cele de pe langa paraie.
Slăbănog (Impatiens noli-tangere ) 
Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Geraniales
Familia : Balsaminaceae
Genul : Impatiens 
Specia : Impatiens noli-tangere
Sinonime : Impatiens occidentalis

Slăbănogul este o planta din flora spontana si este răspândit in Europa, Asia si America de Nord. In tara noastră creste prin padurile de fag, jilave si bogate in humus sau este cultivat ca planta decorativa. Tulpina este ramificata spre varf si nu are frunze la baza si poate ajunge pana la 150 cm inaltime. Frunzele sunt ovale si dintate pe margini, cresc altern spre varful tulpinii. Florile se dezvolta la axila frunzelor si sunt galbene cu puncte rosii la interior si cu un pinten incovoiat in jos. fructele sunt capsule suculente, care se desfac in 5 valve si arunca semintele. Capsulele mature, dar încă suculente, plesnesc brusc la atingere şi, desfăcându-se în 5 valve, aruncă seminţele; de aici îi provine numele care înseamnă "nerăbdătorule, nu mă atinge". Prin grădini se cultivă adeseori pentru ornament.
Printre elementele chimice din compozitia plantei se numara: substante amare, tanin, stigmasterine, zahar, colina, acid fosforic, substante minerale.
Principalele calitati ale Slăbănogului sunt: antioxidant, catechic, hemostatic, astringent, expectorant, antiinflamator, dezinfectant, cicatrizant, diuretic.
Prin tradiţie, preparatele din această plantă sunt utilizate ca laxativ și diuretic. Totuși, ele au și alte efecte terapeutice, fiind eficiente în combaterea calculilor biliari și renali, în afecţiuni ale tractului digestiv, în reumatism. Deoarece au și proprietăţi cicatrizante și dezinfectante, preparatele din planta numită slăbănog sunt folosite și în ameliorarea unor afecţiuni ginecologice.
In fitoterapie se folosesc frunzele si florile, mai rar fructele.
Uz intern:
- constipație, diaree, dizenterie, dureri reumatice, dureri de stomac, hematurie, hemoroizi, litiaza renala sau biliara - sub forma de decoct de planta uscata, tinctura, planta fiarta in lapte. 
Uz extern:
- dureri reumatice, inflamatii, leucoree, edeme, hemoroizi - sub forma de cataplasme cu decoct, fructele trecute prin razatoare si apoi puse in alcool sanitar se pot aplica pe locurile dureroase, cataplasme cu planta fiarta in lapte, comprese cu macerat in otet. 










Planta, prea putin studiata, are in compozitie substante amare, tanin, zahar, minerale, colina, stigmasterine. Slabanogul are efecte antiinflamatoare, antioxidante, astringente, cicatrizante, dezinfectante, expectorante, hemostatice, diuretice si bactericide.

Slabanogul ajuta la eliminarea calculilor renali si opreste sau limiteaza procesul inflamator, distrugand bacteriile. Are, de asemenea, si proprietati laxative, stimuland tranzitul intestinal. Planta se recomanda si in constipatie, diaree, dureri reumatice, dureri de stomac, hematurie, hemoragii,hemoroizi, inflamatii, leucoree si la tratamentul unor leziuni ale pielii produse prin otravire cu iedera.

Preparate pe baza de slabanog
Slabanogul se foloseste intern, sub forma de decoct si tinctura, dar si extern, sub forma de comprese si cataplasme. 

Decoctul, obtinut dintr-o lingura de planta uscata si maruntita care se fierbe zece minute intr-o cana de apa, pana cand capata o culoare galbena. Se beau trei cani de ceai pe zi. Atentie! Daca lasati mai mult timp pe foc, solutia devine portocalie si nu mai poate fi folosita. Pentru calmarea durerilor se foloseste un ceai mai concentrat, obtinut din doua linguri de planta.

Se pot bea doua cani de ceai pe zi, in caz de diverse dureri, chiar si cele de stomac. Pentru tratarea afectiunilor stomacului se pune la fiert, pentru cinci minute, o lingurita de planta maruntita intr-un sfert de lapte dulce, dupa care se strecoara. 

Ceaiul concentrat se poate folosi si pentru aplicatii locale in eczeme, umflaturi, dureri reumatice, entorse, veruci plane, impetigo, psoriazis, hemoroizi, la tratarea eruptiilor cutanate produse de otravirea cu iedera, intepaturile de albine sau alte insecte, arsuri cu substante chimice. Pentru aceasta, ceaiul se lasa sa se raceasca, apoi se pune la congelator in forme speciale. La nevoie se ia un cub din frigider si se aplica pe zona de piele afectata.

 Tinctura de slabanog se prepara punand intr-o sticla sau un borcan cu capac 50 de grame de seminte macinate in 250 ml de alcool de 70 de grade. Vasul se inchide bine si se tine timp de 15 zile la temperatura camerei, agitandu-se de cateva ori pe zi. 

Dupa trecerea acestei perioade, se strecoara si lichidul obtinut se pastreaza la rece, in sticle mici, de culoare inchisa. La nevoie se ia cate o lingurita, de trei ori pe zi, intr-un pahar cu apa, cu un sfert de ora inainte de masa. Aplicata extern, tinctura se foloseste pentru distrugerea germenilor patogeni de pe suprafata pielii. 

Preparat antireumatic: 50 de grame de slabanog (planta maruntita) puse intr-o jumatate de litru de otet de mere cu miere de albine si lasat opt zile la macerat; se strecoara si se pastreaza in sticle inchise la culoare; cu acest preparat se pot unge locurile dureroase. 
Sursa : http://sanatate.bzi.ro/proprietatile-terapeutice-ale-slabanogului-2793

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu