Sunt momente, când te simți în al nouălea cer ... chiar dacă acolo sus e rece. Înălțimile sunt uneori cutremurătoare prin frumusețe.
Gerul și zăpada proaspătă înnobilează, creează efecte deosebite,
Duminică 12 ianuarie, o zi geroasă, împreună cu Luci, Amalia, Titus și Em am făcut o plimbare pe deasupra plafonului de nori - sau cel putin asa credem noi.
Gerul tăios și vântul ne-a tăiat răsuflarea din prima, parazăpezile nu mai voiau să se muleze pe picior având aspect de tablă, gheața de sub zăpada proaspăt căzută și uneori și mai proaspăt viscolită ne îngreunau înaintarea pană mai la dos. Si după ce am depășit creasta s-a liniștit totul.
Mergeam cu pași mici, tăind urme spre paradis, Din Pasul Pângărați până spre Vf. Licaș, Albastrul cerului era acoperit de nori albi ce se grăbeau să ne lase iar frumusețea zilei, Doar Dănțurașul era supărat, cu vârful acoperit de neguri...
Nu mai fusese nimeni de multișor prin zonă, totuși sub zăpadă se ghiceau urme...
Am găsit refugiul la fel de curat și îngrijit, la fel de primitor.
La întoarcere am primit răsplata : soare, zăpada coborând sub formă de cristale fine din copaci, feerie ce te făcea să stai și să admiri, soarele ce încerca să spargă cușma Dănțurașului, și apoi acea coloană luminoasă ce se vedea din Șaua Nergheș, efect al gerului.
Doar acumulatorii aparatelor foto ne-au făcut fițe, nu suportau gerul, voiau căldură iar cea din mănuși nu era destulă...
Coloana aurie - greu de fotografiat
Soarele încercând să spargă cușma Dănțurașului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu