De la lume adunate si iarasi la lume date ...

Iubire si folos

În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi  l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal...copilul a intrebat cu ochii plini de durere:„- Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.Mânia si Dragostea  nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite...Asadar, sa fim atenti si sa ne amintim in permanenta:Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti.

Nightlosers la Bacau

Sunt lucruri in viata, care ti le doresti, si vrei sa ti se intample. 

Mi-am dorit sa vad concert Nightlosers de cand le-am auzit prima melodie, de cand am vazut primul videoclip, prima emisiunie cu ei.

De multe ori, dupa ce ti-ai dorit ceva mult, cand il obtii devii nesatisfăcut, pentru ca iti înșeală așteptările. 

Din fericire, concertul de aseara mi-a dar sentimentul ca chiar a meritat asteptarea.

Băieții au cantat șlagăre vechi si melodii noi, dar au facut spectacol. Mana regizorului Hano se cunoaște, trupa făcând cu adevarat spectacol. 

Multumim Nightlosers !

Dinu Olarasu

Dinu Olarasu e poet si folk-ist, are 9 volume de versuri si 4 discuri.
Nu practica un gen de folk comercial, ci un folk made "Dinu Olarasu", un gen pe care trebuie sa il asculti cu atentie ca apoi sa te cucereasca.
Isi canta propriile poezii, propriile ganduri, stari, trairi.
Spectacolul de aseara de la The Stage a fost de buna calitate, drept pentru care ii multumim si il mai asteptam.

NIGHTLOSERS

E una din formatiile dragi inimii mele.
Nightlosers este o trupă românească de rhythm and blues din Cluj, formată în anul 1994. Combina muzica americana cu ritmurile românești, ungurești si țigănești, produsul final plăcând auzului.
Maine 10 noiembrie 2011, vine sa susțină un concert la Bacău. 
Pentru cei ce stiu mai putine despre ei, un documentar si câteva melodii.
Formatia chiar trebuie vazuta si auzita. Fac spectacol, si va invit maine seara la Sabway 4 la  NIGHTLOSERS.


















Membri : 
Hanno Höfer (voce, chitară, muzicuță, washboard) 
Grunzo Geza (keyboard) 
Claudiu "Nasu" Purcarin (tobe) 
Octavian "Barila" Andreescu (chitară bass)
Jimi Lako (vioară, chitară, mandolină, banjo).
Discografie
Sitting On Top Of The World (1995)
Plum Brandy Blues (1997)
Rhythm & Bulz (2004)

Despre televiziuni

Sunt un om pentru care TV este doar o sursa de stiri. Mă mai uit la emisiunile distractive, din ce in ce mai palide, şi la unele emisiuni de sport. Ca posturi vizionate : Pro TV, A1, A2, A3, Realitatea, TVR 1, B1, Prima si Digi Sport, Sport Eurosport. 

Multa vreme nu ma mai uitam la TVR1. Il ignoram, pentru ca eram sigur ca este aservit puterii, si de fiecare data se înclina din direcția din care bate vântul (Nu S.O.Vântu). Insa, din greşeală, am ascultat cateva Jurnale. Mi se pare postul care informează acceptabil politica interna, şi acoperă cel mai bine toate domeniile şi mai complet domeniile economic şi extern. 

Antenele  sunt bunicele pe divertisment, mai ales A2, şi cam atât. A1, mă ispitește cu băieții dimineața şi Bendeac, jurnalele, pline de voiculisme, senzațional cu orice preț, bârfe, etc...
A3 are o singura emisiune care îmi place, însă nu tot timpul, pentru ca uneori Badea exagerează şi sare calul : În gura presei. In rest e antibasescu... de la un capăt la altul. Nu sunt fan Băsescu, din contra... dar nici atât de anti încât să mă uit zi de zi
Realitatea, este si ea antibăsesciană, dar totuși nu atât de insistentă si nu atât de setoasă de sânge, balamuc, etc...
Pro TV-ul este enervant prin modul de a prezenta o stire: şi se face un rezumat din studio, se da apoi legătura la omul de pe teren care timp de un minut repetă ca un papagal ceea ce s-a spus înainte. Sunt ştiri care se rezuma la asta, sau se mai îmbogățește cu un amănunt nesemnificativ. Nu imi place la ei, setea de sânge, se dă o importanță fantastică știrilor nefaste, ce transmit energie negativă : crime, accidente rutiere, incendii. Sunt buni la Meteo, Sport. Alte emisiuni din domeniul care mă interesează nu prea am găsit.
Prima - trăiește prin Cronică, prin Mondenii, stirile sunt acceptabile dar nepotrivite ca oră...
Programele de sport se lupta pentru supremație prin transmisiile si evenimentele in exclusivitate

Zoe

A fost la Stage si am fost...

Sincer, as minti daca as fi spune: da, stiam repertoriu ei. Nu, nici pe departe, stiam numele Zoe Alecu, stiam Sfinx Experience, si mai aveam ceva "urme vagi" din tinerete...

Insa, muzica folk, este o de fapt o poezie pe note, si cum in ultimul timp, ma aporopii din ce in ce mai mult de poezie, apropierea de muzica folk mi se pare fireasca.

Pot spune si Zoe a spus clar, era intr-o perioada in care raceala, si-a pus destul de mult amprenta asupra interpretarii. Si cu toate astea, cu toate ca era "infundata", ca abia respira, Zoe si-a facut meseria, pentru ca pana la urma, este o meserie. Si Zoe e si meseriasa. 

A fost o seara placuta, emotionanta, care mi-a adus in fata o artista matura, care stie sa se foloseasca si de harul care i l-a daruit Dumnezeu, dar si de inteligenta de a se darui si a se folosi de publicul care il are in fata. 

Felicitari Zoe ! Multumim Zoe !

Lectie de modestie

O întâmplare relatata de Mircea Cărtărescu, despre modul de a te adresa ...

"Tu, Nichita... 

Sursa imagine : http://stanescunichita.blogspot.ro/

Când am stat prima dată faţă-n faţă cu Nichita Stănescu (mă simţeam de parcă aş fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coşovei. Am fost atunci atât de intimidat de ochii albaştri, foarte depărtaţi, ai lui Nichita, încât vreo jumătate de oră n-am putut scoate o vorbă, lucru pe care el l-a luat drept o tăcere ostilă.

"Bătrâne, gata!" mi-a spus până la urmă. "Ai dreptate, sunt cel mai prost poet din lume. Dar hai să stăm de vorbă, totuşi, şi să ciocnim un pahar ca doi prieteni." "Dar dimpotrivă", i-am răspuns, "am tăcut fiindcă vă respect prea mult..." "Haide, lasă-l pe vă şi pe dumneavoastră. Zi-mi tu, bătrâne!" "Iertaţi-mă, dar nu pot..." Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. "Ascultă, tu eşti credincios?" "Da, bineînţeles." "Şi te rogi câteodată lui Dumnezeu?" "Da, uneori." "Şi cum îi spui lui Dumnezeu când te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastră, Doamne?" "Tu", i-am răspuns zâmbind, pentru că mi-am dat seama brusc ce vroia să spună. "Şi-atunci, dacă lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastră? Hai, bătrâne, zi-mi Nichita, şi să fim sănătoşi..."

De-atunci, în puţinele momente în care ne-am mai văzut, m-am străduit să-i spun pe nume: tu, Nichita."

Mircea Cărtărescu