Plec imediat nicăieri...

Mergem cu Titus prin ceata deasa, prin zăpadă ce era adunata de vânt in troiene si de un metru înălțime, care te ținea 3 pași si apoi o călcătură moale, când mi-am adus aminte de o poezie a lui Adrian Păunescu, pusa pe muzica si de Emeric Imre si de Octavian Bud 

Senzația era ca mergem spre nicăieri, deși știam unde vrem sa ajungem, însă ceata ne purta pașii spre nicaieri...

Plec imediat nicăieri... 

                 Adrian Păunescu


Nu vă mai faceţi nici o problemă
Am să vă iau, precum pot, din poveri
Şi chiar pe mine povara supremă,
Plec imediat nicăieri.

Mâna pe clanţă, şapca pe frunte,
Eu mă dau ţie, tu te oferi,
Plec sau spre mare, plec sau spre munte;
Plec imediat nicăieri.

Nu în oraşe, şi nici în sate,
Viaţa îmi este peste puteri,
Fără bgaje, pe nemâncate
Plec imediat nicăieri.

Plec imediat unde nimeni nu pleacă
Plec unde toţi veţi cădea sub tăceri,
Şi pe-o lacrimă foarte săracă
Plec imediat nicăieri.

Plec imediat, părăsindu-mi averea,
plec imediat pe un drum de oieri,
Plec imediat nicăieri-nicăierea
Plec imediat nicăieri.

Foto : Titus Hen

Varianta Octavian Bud 

Emeric Trio

Duminica de Folk de la The Stage Bacau a inceput in 2013 cu EMERIC TRIO.

Adica Emeric Imre - voce si chitara, Gabriel Ghita - clape  si Sorin Zamfir - percutie.

De data asta publicul a fost in numar mare, ceea ce e de bun augir pentru noua stagiune folk.

Si sa va mai spun un lucru : nu cred ca a plecat cineva din sala care sa nu ii fi placut concetul. Pentru ca Emeric, pe langa faptul ca are un repertoriu deosebit, stie sa tina publicul aproape de el, are voce, are rezistenta.

A cantat si ne-a incantat.  Iar baietii din trupa nu au facut decat sa intregeasca spectacolul.

E al patrulea concert sustinut la The Stage de Emeric Imre. De fiecare data a avut public, de fiecare data s-a daruit pe scena, de fiecare data ne-a incantat.

Asteptam cu nerabdare al V-lea concert la Bacau.

Ora de deschidere pe afis : 20:00

Ora 21:30 - Bine v-am regasit 

Sala asculta 

Sorin Zamfir  tine ritmul 

Emeric canta si isi traieste cantul

Ora 23:30 - va multumim pentru participare

Ora 23:41 - dupa inca 3 bisuri - retragerea in aplauzele tuturor

Emeric Imre revine

Seara de folk de miercuri de la The Stage este, pentru mine, o seara speciala.
Chiar daca pe afis incepe la 20 si in realitate la 21.45, chiar daca ajung acasa joi si tot joi ma duc si la munca, chiar daca uneori fumul e mai prezent in aer decat aerul in fum, este o seara in care  muzica folk si poezia isi dau intalnire si fac casa buna acolo.
Este intalnirea cu cei ce iubesc genul acesta de muzica, si pot spune, ca am fost rasfatati cu nume grele in muzica folk romaneasca. Pentru aceasta, mii de multumiri organizatorilor !
Miercuri 08 februarie 2012 - cer scuze pentru intarziere - ne-a reincantat Emeric Imre.
Omul asta chiar stie sa faca un spectacol, chiar stie sa cante versuri, chiar stie sa isi aleaga repertoriu, poeziile...
Emeric Imre este un maestrul al muzici folk.
Experienta in Cenaclul Flacara se cunoaste : stie sa isi tina publicul aproape, stie sa faca sa cante o sala intreaga alaturi de el si, in acelasi timp. stie sa tina un public numeros intr-o liniste emotionala cantand si incantand cu melodii de o sensibilitate deosebita.
A fost un concert live deosebit, cu un om deosebit, cu un public deosebit (care deja la Bacau s-a format).
Cateva foto, cateva melodii din concertul de pe 8 februarie 2012 de la The Stage Bacau

Vizionare placuta !

Emeric Imre

Pentru ca ziua sa fie perfecta..

Muzica folk, poezie, emotie, spectacol reusit ! Multumim Emric !

Dor de vers...

Noapte de unul singur  

Aud un pian prin zăpezi cristaline

Apus de soare la Ranca

Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Şi calea e lungă şi noaptea e mare.

De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie
Voalul miresei în noaptea târzie.

Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine, aceea ce n-a fost să fie.

Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase.

Pendula ca streangul de moarte e gata
Se mişcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coaste, te caut pe perna
Şi noi ce spuneam că iubirea-i eternă.

Şi uite ce grabnic se-arată şi trece
Şi sângele-n rana lovită e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte.

Un mut pianist se răsfiră în stele
Şi mâinile lui bat în coastele mele
Atât aş voi să te văd înc-o dată
Şi-aceasta ca ultima noastră răsplată

Şi când lângă focul ce-atât ne legase
În soba adânc păduraticei case
Ar fi să te văd pentru ultima oară
Aş pune pianul să-nveţe să moară.

Aşa cum acum eşti dusă departe
Bufneşte-un pian prin ulucile sparte
Şi-o lună roşcată însângeră plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii.

Şi cad în genunchi lângă focul ce moare
Şi vreau să-l întreb de mai e vre-o scăpare
Şi el îmi răspunde cu-n sclipăt spre uşă
Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă.

Te-aş cere-napoi însă n-am cui te cere
Şi restul e numai Chopin şi tăcere.

Adrian Păunescu 




Emeric Imre