E/IN-VOLUŢIE

DOR DE TATĂ   

Tatăl meu

Când sunt copii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI   
Ce gingas e, şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine

Dar anii trec şi deodată
Nu mai esti TĂTIC, acum eşti TATĂ   
Dar şi asa tot suna bine
TATĂ, ...îmi este dor de tine

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac
Din TATĂ, tu devii BABAC   
Şi vorba suna trist şi gol
BABACULE, ...mai dă-mi un pol

Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE   
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE,... ia mai las-o baltă...

Şi-n anii care-ţi mai rămân
Te vor numii doar ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte
BĂTRANE,... ce-ţi mai trebuieşte ?

Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie

Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici ca în copilarie
TĂTICULE, mi-e dor de tine....

(Autor necunoscut)

E  primita pe e-mail.

Pe mine m-a emoţionat, chiar dacă e simplă, chiar dacă pare naivă. 

Iniţial am vrut să o pun sub eticheta "De la lume adunate şi iarăşi la lume date..." dar, NU, e prea moromeţiană ... Are tîlc, are schepsis, are adevăr, are simplitatea ţărănească... că de la Râm ne tragem...

Ca şi TATA de altfel... Ca şi eu, că mă trag din tatăl meu...
Este încă, şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că încă este, că nu este TĂTICULE şi nici BĂTRANE...
De la EL am învăţat lucruri multe, deşi nu e învăţat...
De la EL ştiu lucruri pe care le-am citit mult mai târziu, în marii învăţaţi ai omenirii, deşi EL nu ştie să citească...
Dar mai ales, EL m-a învăţat, că tot ceea ce fac, trebuie să fac în aşa fel încât, mâine, să nu îmi fie ruşine că am făcut.
Mulţumesc TATA !
Închei cu versurile lui Pavel Stratan din melodia "Tatăl meu" - Amintiri din copilărie III  :

"Lumea zice că ce zic eu pe lume nu-i
Adică tata e numa' a lu' mama lui
Da' ii precis ca orişicine-n locu' meu
Tot or zice ca ăista-i numa' tata' meu
Eu mă mândresc cu tata
Am zis o dată, îi gata. "