luni, 3 decembrie 2012

Am trup de ceata si nu ma vede nimeni ...









 

Un comentariu:

  1. Copacul (Nichifor Crainic)

    În nalt şi-ngândurat ca visătorul,
    Stând între cer şi-ntre pământ stingher,
    Crescui şi eu din veşnicul mister
    Din care toate îşi pornesc izvorul.

    Când seva urcă-n trunchiul meu de fier,
    Adâncul îmi trimite-n foi fiorul
    Şi simt că-n mine năvăleşte dorul
    Pământului de-a fi mai lângă cer.

    Iar cerul peste vârful meu se-ndoaie
    Şi svonuri tainice din infinit
    O gură fac din fiecare foaie.

    Şi-n freamătul de foi nelămurit,
    Cu şoaptele veciei se-ntretaie
    Suspinele pământului trudit.

    RăspundețiȘtergere