duminică, 2 decembrie 2012

Duminica sufletul meu

Am sarbatorit Ziua Nationala sus, la Schitul Daniel Sihastru. E un loc de odihnit si adunat sufletul, e un loc cu har, e un loc unde ma simt bine cu mine si cu cei de acolo. Am ramas peste noapte acolo - ca noaptea vine repede. Noaptea, timid a incercat sa ninga... Apoi slujba de azi, praznicul, si traseul prin padure pana la Sihla pe sub Rapa lui Coroi.





















Un comentariu:

  1. E un loc care mi-e tare drag si mie. Aici poti regasi linistea care era candva sus la Sihla. Nu o sa uit o zi de martie, cand pe poteca abrupta, inca plina de zapada si gheata ce vine peste creasta din Mitocu-Balan, cobora spre schit o intreaga familie. Erau trei generatii, de la copii de scoala primara care se zbenguiau prin zapada, pana la bunica care sprijinita intr-un baston isi alegea cu grija pasii. Un simbol al continuitatii credintei pe aceste meleaguri.

    RăspundețiȘtergere