Nicu Petria
Stiu insa ca imi plac versurile lui
Aşterne iar patul
Abia astept
să te văd
pentru că am visat
cum crescuse iarba
în fata unei inimi.
Te chemam să vii
în voalul de mătase
muză şi mireasă
slobozind îngerii
frumoşi
ai fericirii.
Femeie cu părul blond
sărut şi răsfăţ
prin visul ce doare
asterne iar patul
dragostei
în soare.
Drumuri în timp
Am ajuns bolnavul cuvintelor
aruncate pe muntele înzăpezit;
la descifrez sensul
şi mă bat la gura sălbatică
a unei căţele ce muşcă
din carnea timpului,
căutând totuşi un drum
din pădurea albastră a visului
preschimbată în Voievodul unui cântec.
De multe ori ascult vibraţia sunetului
cu urechile unei feline
şi totul mi se pare colorat
ca un curcubeu peste oceanul cerului
cucerit de ninsorile albe
Drumurile sunt precum uliţele satului
unde bătrânii ies pe la porţi
să se intereseze de tine,
Luceafăr al purităţii cuvintelor,
dacă mai exişti în memoria vieţii.
Şi tu vieţuieşti în cugetul meu
vindecat de toate relele pământului
ca o stea strălucind pe firmament,
mereu mai căutat în gânduri.
Nu oricine...
Nu oricine are puterea
să vibreze prin pietre
ducând veacul
mai înainte
cu o singură oră...
Nu oricine are puterea
să cânte prin pietre
ducând oceanul
mai în larg
cu un singur râu...
Nu oricine are puterea
să vină prin pietre
ducând veşnicia
în eternitatea clipei
cu un singur om...
Nu oricine are puterea
să cioplească prin pietre
ducând visul etericei nopţi
prin iubire
cu o singură stea!...
Sărutul nu se uită
Pentru că am iubit prea mult
Sufletele noastre s-au desprins
De cerul însorit al fericirii.
Şi de atunci cuprind tot universul
Cu palmele ce-adună stropi de rouă
Şi cu sărutul, care nu-l mai uit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu