luni, 24 decembrie 2012

Dor de poezie

Nicu Petria 

Din pacate nu stiu prea multe despre Nicu. E nascut in 1950 la Craiova
Stiu insa ca imi plac versurile lui 

Aşterne iar patul

Abia astept
să te văd
pentru că am visat
cum crescuse iarba
în fata unei inimi.

Te chemam să vii 
în voalul de mătase 
muză şi mireasă 
slobozind îngerii 
frumoşi 
ai fericirii.

Femeie cu părul blond 
sărut şi răsfăţ 
prin visul ce doare
asterne iar patul 
dragostei 
în soare.

Drumuri în timp

Am ajuns bolnavul cuvintelor
aruncate pe muntele înzăpezit;
la descifrez sensul
şi mă bat la gura sălbatică
a unei căţele ce muşcă
din carnea timpului,
căutând totuşi un drum 
din pădurea albastră a visului 
preschimbată în Voievodul unui cântec.

De multe ori ascult vibraţia sunetului 
cu urechile unei feline
şi totul mi se pare colorat 
ca un curcubeu peste oceanul cerului
cucerit de ninsorile albe

Drumurile sunt precum uliţele satului 
unde bătrânii ies pe la porţi 
să se intereseze de tine,
Luceafăr al purităţii cuvintelor,
dacă mai exişti în memoria vieţii.

Şi tu vieţuieşti în cugetul meu 
vindecat de toate relele pământului
ca o stea strălucind pe firmament,
mereu mai căutat în gânduri.

Nu oricine...

Nu oricine are puterea
să vibreze prin pietre
ducând veacul
mai înainte
cu o singură oră...

Nu oricine are puterea
să cânte prin pietre
ducând oceanul
mai în larg
cu un singur râu...

Nu oricine are puterea
să vină prin pietre
ducând veşnicia
în eternitatea clipei
cu un singur om...

Nu oricine are puterea
să cioplească prin pietre
ducând visul etericei nopţi
prin iubire
cu o singură stea!...

Sărutul nu se uită

Pentru că am iubit prea mult 
Sufletele noastre s-au desprins 
De cerul însorit al fericirii.
Şi de atunci cuprind tot universul
Cu palmele ce-adună stropi de rouă
Şi cu sărutul, care nu-l mai uit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu