luni, 12 mai 2014

Spiridon Popescu - (2)

Este un poet contemporan drag inimii mele
Nu apare la TV,  nu este pe FB, rar găsești câteva noutăți despre el.
Dar poezia lui este, si eu ma bucur de ea, si ma bucur de faptul ca l-am descoperit.
Poeziile celebre, ce l-au consacrat gasiti si aici : http://isimion.blogspot.ro/2011/10/spiridon-popescu.html, aceasta postare vine sa aduca alte versuri
Am păstrat din respect pentru autor (versurile sunt scrise dupa '90) ortografia poetului


NICHITA
Era un domn, nu sta sa se tocmească:
Dădea bacșiș la flori sa înflorească,
Le mituia pe toamne sa se facă,
Prin plopii lui, ca au uitat sa treacă.

Cînd bani de mituit n-a mai avut
S-a dus în cer, sa ia un împrumut.

SEMAFOR
La dorința Poetului de a traversa gradina
Petalele trandafirilor rosii înverzesc..

TRISTETE
M-ai slutit, Poezie,
Mi-ai ascuțit fălcile ca lui Bacovia,
Si-asemeni lui
Nu mi-ai adus nici o satisfacție în timpul vieții.
Îmi spui mereu
Sa mai am puțintică răbdare
Ca moartea mea o sa fie declarata Doliu national
Si însusi Presedintele tarii
O sa-mi depună la mormânt o coroana de flori.
Afla, toanto,
Ca nu ma încălzesc cu nimic toate acestea...
Daca azi, cât traiesc, sunt considerat un gunoi,
Ce-mi pasa mie ca dupa moarte-o sa intru în manuale,
O sa devin subiect obligatoriu la admiterea-n facultate
Si toate editurile ma vor tipari în editii de lux?

CATRENE
                                   1.
 Se pun mereu tot felul de-ntrebari,
Dar nimeni nu se-ntreaba: de ce oare
Tristetea Pasarii e-atît de grea,
Ca nu mai poate Pasarea sa zboare?
                                     2.
 Stingeti lumina, domnilor, de vreti
Sa-mi vedeti pleata ca pe-a voastra: ninsa –
E-asa de pudic trupul meu, încît
Nu-mbatrîneste cu lumin-aprinsa.
                                     3.
Sînt mult mai respectat decît stapînul,
Si mult mai îndragit decît stapîna –
De cîte ori ma întîlnesc cu Moartea,
De-atîtea ori îmi spune: „Sarut mîna!”.
                                    4.
Poate-o sa credeti ca-s cu pluta dus,
Dar eu va spun ce-am auzit si eu:
Cica Divinul Tata si Iisus
Nu ar avea acelasi ADN-u.
                                    5.
Au aruncat cu mine-n Dumnezeu,
Crezînd ca sînt un bolovan, o piatra,
Dar eu eram un cocolos de vata
Si n-a patit nimic Sinele meu.

MI-E DOR DE MINE
Mi-e dor de mine, nu m-am mai vazut
De dinainte de-a ma fi nascut
Si-atunci din fuga doar: o clipa, doua,
C-am fost trimis sa pun pe frunza roua
Si, cum aceasta treaba s-a lungit,
Sinele meu, probabil sictirit
Ca l-am lasat s-astepte, a plecat.
Unde s-a dus? Nici astazi n-am aflat
Si-as da oricît sa aflu caci, va spun,
Chiar mi-e de el un dor nebun, nebun…

SCRISOARE CATRE CRISTIANA
 Multi si-au dorit sa vada
Cum ma îndoi si cad
Din Paradis, de-a dreptul
În flacara din Iad.

Dar m-am caznit, iubito,
Sa nu le fac pe plac –
M-am rezemat de mine
Ca via de arac

CONFUZIE
Au trimis Toamna sa rugineasca frunzele plopului
Dar, cum nu era nici un pic de lumina,
Toamna a confundat frunzele plopului
Cu sufletul meu.

Iata de ce, iubito,
Atunci când îmi pui urechea pe inima,
Nu auzi nici o privighetoare cântând.

ÎMPACARE

Ma parasise Muza exact în vreme-aceea
În care divortase de mine si Femeia…
Singuratatea asta fu grea, da-mi prinse bine –
Îmi gratiai egoul si-l rechemai în mine.

ODA BUCURIEI
(poem în vers negru)
Doamne, cît de scumpe-s toate
Pentru punga mea saraca!… –
Sa-mi pot achita tristetea
M-am împrumutat în banca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu