Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găseşte în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, şi cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore şi Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.
După răstignirea lui Isus, care ar fi avut loc prin anul 33 al erei noastre, discipolul său Petru a devenit conducătorul şi unul dintre principalii organizatori ai Bisericii creştine. După ce a predicat aproximativ 30 de ani prin zona Palestinei, a plecat la Roma, în anul 64. Acolo, Petru a fost martorul şi victima persecuțiilor împăratului Nero. Conform tradiției creștine, el ar fi fost răstignit în circul împăratului şi conform lui Origene ar fi cerut ca o ultimă dorinţă să fie răstignit cu capul în jos, nefiind demn de o moarte asemănătoare cu a lui Isus.
Conform tradiției, Petru ar fi fost îngropat într-un cimitir din apropierea circului, mormântul său fiind marcat de o stâncă roșie. Primii creștini au construit aici un mic altar unde veneau să se roage. Timp de aproape trei secole, mormântul sfântului a atras numeroşi pelerini veniţi din întreg Imperiul Roman şi nu numai.
După Edictul de la Milano din anul 313, care a pus capăt persecuţiilor creştinilor din imperiu, împăratul Constantin cel Mare a ordonat construirea unei biserici pe locul altarului. Construcţia a avut loc între anii 318-329, fiind una dintre cele mai vechi biserici din lume. Edificiul era de formă bazilicală în plan de cruce latină cu un naos lung şi două abside. Lungimea sa era una impresionantă pentru acele vremuri, aproximativ 110 metri. Se spune că la construcţia sa au fost aduse coloane şi materiale de pe Muntele Templului din Ierusalim. La fel ca marea majoritate a bisericilor din Roma, locaşul avea absida orientată către apus, intrarea făcându-se pe partea din spre răsărit. Bazilica avea mai multe altare, în mijlocul său aflându-se altarul principal sub care se afla mormântul Sfântului Petru.
De-a lungul timpului edificiul a căpătat o mare importanţă datorită pelerinajelor la mormântul sfântului, dar şi datorită faptului că aceasta era biserica principală a papilor, succesorii lui Petru în conducerea Bisericii. Ceremoniile ce aveau loc aici erau impresionante, mai ales funerariile unui papă şi investirea unuia nou. În ziua de Crăciun a anului 800, Carol cel Mare, regele francilor, a fost încoronat aici ca împărat al Sfântului Imperiu Roman de către Papa Leon al III-lea (795-816), punând bazele unei tradiţii ce avea să dureze o mie de ani. În anul 846, Bazilica Sfântul Petru a fost jefuită şi incendiată împreună cu Bazilica Sfântul Paul, în urma unei incursiuni arabe asupra Romei. Papa Leon al IV-lea (847-855) a fost nevoit să restaureze locaşul şi să construiască un zid protector.
În secolul al XV-lea, bazilica era în ruină din cauza incendiilor accidentale şi a cutremurelor, fiind neglijată de papalitatea ce îşi mutase pentru o scurtă perioadă de timp sediul la Avignon. După reinstalarea lor înapoi la Roma, Papa Nicolae al V-lea (1447-1455) a fost primul papă care s-a preocupat de restaurarea locaşului. El a ordonat demolarea Colosseumului şi folosirea materialului său pentru repararea bisericii. Până la moartea sa din anul 1455 au fost extrase aproximativ 2.522 de care cu material. În anul 1506, Papa Iulius al II-lea (1503-1513) a luat decizia de a dărâma vechea bazilică şi să construiască în locul ei un nou edificiu monumental. Cei mai buni arhitecţi, pictori şi sculptori ai Renaşterii, printre care Michelangelo sau Bernini au participat la construcţia uriaşei biserici. Lucrările au durat 120 de ani, perioadă în care au domnit aproximativ 20 de papi. În anul 1626, bazilica a fost finalizată şi sfinţită de către Papa Urban al VIII-lea. A rezultat cel mai mare locaș al creștinătății, conținând sute de opere de artă de o valoare inestimabilă.
Piata actuala, in forma eliptica, înconjurată de colonada cu cele 284 de coloane defasurate pe patru randuri si 140 de statui de sfinti, cu axa modificata si indreptata spre centrul bazilicii, este rezultatul geniului lui Bernini.
In centrul pieței se afla un obelisc egiptean, unul din cele 13 obeliscuri antice din Roma, are la baza patru lei in bronz si o înălțime totala de aproximativ 40 de metri. Obeliscul provine din orasul Heliopolis, din Egipt, apoi a fost mutat in Forum Iulii din Alexandria, si in cele din urma a fost adus la Roma in anul 37 de împăratul Caligula si poziționat in Circul lui Nero. In anul 1586, obeliscul a fost mutat de arhitectul Domenico Fontana la cerea Papei Sixt al V-lea si adus in Piata Sfantul Petru, unde se afla si astazi. Obeliscul este încadrat de doua mari fântâni, una pe latura de nord si cealalta pe latura de sud a pietii. - (http://www.rome-city-guide.com/ro/obiective-turistice-roma/vatican/piata-sfantul-petru.html)
Gărzile Vaticanului
Via della Conciliazione
Pentru a pătrunde în bazilică, de cele mai multe ori răbdarea este costul ”biletului” de acces: nu, nu se eliberează cu adevărat bilete, intrarea este liberă, dar așteptarea la coadă este de regulă prețul plătit pentru a accede în interior
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu