După-amiaza unei toamne

Pe Valea Bicazului, în Ticoș-Floarea, înainte de podul ce trece peste Bicaz și perpendicular pe valea Neagra și satul cu același nume. spre sud, mergând pana se termina asfaltul, ajunge, la Strada Florii, pe care dacă o urmăm, ne duce pe malul pârâului Floarea pe care va trebui să îl părăsim când ajungem în poieni. E un traseu scurt, de 7-8 km, dificultate mică, dar care oferă o imagine de ansamblu a Ceahlăului, în toată măreția lui. Vf. Floarea Mică ajunge la 1040 m altitudine.

 

Floarea Mare

Iesirile sunt iesiri, si indiferent de vreme, miscarea in aer liber, detasarea de cotidian, natura - destul de virgina daca uiti de traseele marcate - cate ti se arata, camarazii de drum - care pana la urma au cam acelasi mancarici la talpa - ca si tine, te fac sa iesi mereu. Acelasi peisaj il vezi chiar daca treci prin acelasi loc de 50 de ori, dar... daca ai "ochi" il vezi mereu altfel, vezi mereu ceva nou la el.

Dar, daca dupa o luna de frig si ceata, iar apare soarele...

Daca zarile sunt limpezi precum apa de izvor, iar traseul iti da perspective pana ... hat departe...

Daca cei cu care mergi, au aceleasi pasiuni ca si tine...

Cum sa nu iti fie drag sa iesi, cum sa nu te bucuri si sa multumesti lui Dumnezeu ca ai apucat o asemenea zi...

Trupa veche si noua : a venit Paul si Lenus dupa o perioada de absenta motivata, Titus, Eugenia, Nadia, Diana si Caty.

Traseul : Vf. Floarea Mica si Floarea Mare - undeva deasupra satului Ticos Florea 

Lumina buna, zapada - mai mica jos - 10 cm, sus ajungand pana la 30-35 cm

 

Ceahlăul văzut de pe Floarea II

 Poiana Stanilelor, Piatra Sura, Piatra Curmaturii

 Incep a se iti din ceata Ocolasul Mare si Toaca

 Toaca si Panaghia iesite din valul de ceata

 Inca mai e zapada 

 Si se facu lumina ...

 

 Ma ajuta si zoom-ul de la sapuniera : partea estica a masivului cu Toaca si Panaghia, Detunatel, Creasta Hotarelor, Faraonul si un colt din versantul estic al Ocolasului Mic