"Şi doar în pomi zăpada rezistă ca un nimb
Îţi mai aduci aminte? Când eşti copil curg streşini
Trec păsări, duc în pliscuri stafiile cireşi
Fructe cu gust de apă, răni ale altui timp.
Nevindecate răni în vis se zbat,
Ca praznicele-n oglindă, tot în oglindă guşti,
Vedenii necrezute, ca golul unei puşti
Care-a ucis zăpada şi ea a sângerat.
Cum să te fac să-ţi pară rău de tine,
Să calci un drum de adevăr în sine-ţi,
Să n-ai de dus aceste pleoape vineţi
Privind fluid prin ochii încă tineri!
Ce să-ţi aduc aminte? Ce e? Ce-a fost atunci?
Să-ţi mai aduci aminte e-un mod scăzut în fire,
Iei fructele cu totul, cu creanga lor subţire,
Le-aşezi în vase goale ca-n nişte cuiburi lungi.
Să mă hândesc ce să-ţi arăt când vii,
Fotografii cu multă lume gri,
O casă care s-ar înzăpezi.".
Constanța Buzea - Zăpadă
"Aştept primăvara:
vreau să fiu dus de un pluton suav
la primul zid şi împuşcat cu muguri
şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
şi să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot,
cu primăvară cu tot,
acum şi-n veacul vecilor."
PLUTON - ADRIAN PAUNESCU
