luni, 28 martie 2011

Ultima zapada

A fost sa fie Duminica 27 martie
Dealul Bisericanilor, lacul Vaduri, un pic de ceata...


Un comentariu:

  1. ,,Ninge sfînt şi păgîn
    Numai ochii ne rămîn
    Despărţirea s-o mai vadă
    Că, în rest, noi ne-am stins
    Şi-am ajuns de-atîta nins
    Nişte oameni de zăpadă.
    Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
    ninge cu fărîme albe de pian,
    ninge cu tristeţe şi cu felinare
    ninge ca la moartea încă unui an.

    Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
    cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
    ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
    cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.

    Ninge fără milă, cu vinovăţie,
    ca o inculpare, ca un martor mut,
    ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
    se fărîmiţează ultimul salut
    vai de noi, femeie, ninge-a despărţire,
    vom pleca departe, unde-avem de mers,
    ninge să despartă gheaţă şi iubire,
    oarbe felinare cad din univers.

    Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
    ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
    ninge incurabil, molimă albastră,
    ninge pe vaporul scufundat în port.

    Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
    ninge peste îngeri, ninge peste văi,
    ninge peste clopot, ninge peste ape,
    ninge incredibil peste ochii tăi.

    Ninge în neştire, otova, aiurea,
    ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
    ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
    ninge să se stingă vocea cînd te chem.

    Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
    ninge fantomatic şi bacovian,
    ninge că sînt rece, ninge că eşti dusă,
    ninge ca la moartea ultimului an.

    (A.Paunescu/Oameni de zapada)

    RăspundețiȘtergere