Recunoastem sau nu, constientizam sau nu, Facebook a intrat
tiptil in viata noastra, a celor informatizati.
Avem deja lumea noastra, a celor ce avem cont pe face…
Pe vremuuri ceream adresa postala, apoi numarul de telefon
fix.. mobil, apoi adresa de mail, apoi
ID de mess, iar mai nou, contul de pe facebook…
Incearca unii sa ne spuna ca in spatele facebook este o
armata de oameni ce ne monitorizeaza, ne urmaresc, ne contorizeaza…
“Ei, si ce…”
Ideea facebook este geniala, pentru ca daca nu ar fi fost
geniala nu ar fi prins. Ea speculeaza acea latura umana a noastra care este in
aceasta perioada vitregita. Nevoia de a fi apreciat, de a fi vizibil, de a fi
in fata.
Tin minte, ca mama mea, cand eram tanc si aveam – vezi tu
doamne – serbare scolara, ma instruia de acasa cu o saptamana inainte “sa nu
stau in spate” – dupa altii – sa “ies in fata”, sa fiu vizibil. Era acea
mandrie taraneasca, curata, de a fi – pe de o parte – mandra de produsul ei
(biologic), pe de alta parte de a-mi cultiva ideea ca trebuie sa fii in prim plan.
Cam pe asta se bazeaza si incearca sa speculeze si
facebook-ul.
Dorinta de a te scoate in fata, de a arata tie, prietenilor
tai, cine esti tu in fata ta…
Fiecare din noi avem calitati, fiecare din noi avem ceva de
spus, fiecare din noi avem nevoia de a fi apreciati si laudati
Este normal, pentru ca traim in Romania, pentru ca, cu
riscul de a ma repeta, traim intr-o societate care nu mai are ca etalon
valoarea, nu mai avem valori la care sa ne raportam. Singurele valori apreciate acum sunt : banii,
formele fizice (la tinere) si sexul.
Avem nevoie, psihicul nostru simte nevoia, de a fi laudat.
De a ne demostra si a demonstra ca nu suntem neica nimeni, ca avem valoare.
Ce nu inteleg insa este acea goana nebuna dupa like.
Vad grupuri care se lauda ca au pentru pagina respectiva nu
stiu cate like-uri. Sunt grupuri care cersesc si promit pentru un like, nu stiu
ce premii… Sunt pagini care prefera sa se ascunda sub diverse trucuri si
premii, doar doar vei da un like paginii sau grupului…
Vad oameni, si sunt si in lista mea, care publica la o
anumita ora, aproape in fiecare zi, o fotografie – pentru ca “ora aia” e “ora
de aur” pe facebook, cand culegi multe like-uri.
Nu sunt un mare fotograf – dar am si fotografii apreciate…
Nu sunt un mare bloger, dar am vizitatori atat cat ii merit,
prin ceea ce postez…
Nu sunt un om de mare valoare, care sa va dau sfaturi, sa va
explic ca mai bine se invarte roata patrata, si ca este mai gustoasa carnea
pregatita decat cruda…
Nu sunt Alfa si Omega, nu detin adevarul, nu castig nimic
nici daca 10 oameni ma viziteaza sau 100 pe zi…
Nu castig nimic nici daca am o fotografie cu 1 like si alta
cu 1000. Poate, cea cu 1000 imi da doar imboldul sa incerc sa caut mai departe
un unghi sau o lumina buna, dar nu ma va convinge sa investesc o suma in
aparatura…
Nu sunt cersetor sa cersesc like-uri, vizitatori
De asta, daca tac – inseamna ca nu am nimic de spus in momentul
respectiv, care sa consider ca trebuie
sa ramana pe un perete de facebook sau postare blog
De asta, nu caut sa postez fotografii din arhiva sau din
anotimpurile trecute, pentru ca nu am facut o fotografie azi sau ieri.
Fotografia e o clipa inghetata, e o stare, e o clipa, e o
emotie. Ea este vie acum, sau este un prilej de aduceri aminte peste cativa ani…
Sa postez acum fotografii de asta vara, cand erau 40 de
grade si maine noapte vor fi -10, mi se pare o incercare de a-mi da eu, mie, un
sut in cur.
De a incerca sa va prostesc…
Sunt destui politicieni care o fac, si o fac bine
Eu, ma dau la o parte si privesc spectacolul…
Celor ce isi doresc : multe like-uri. Incercati toate
tehnicile, ore de aur, etc…
Iar daca veti fi cu adevatat mai fericiti, daca viata
voastra va capata alt sens, sa imi ziceti si mie.
Pana atunci, eu unul, voi posta ceea ce cred, ceea ce simt.
Voi distribui ceea ce mi se potriveste matricei mele intelectuale si sufletesti.
Nu imi cer scuze celor ce nu inteleg ca nu sunt pupincurist
si nu dau like, doar pentru ca s-ar putea sa supar. Dau like daca imi place,
dau like – daca e un concurs, si respectivul ce este in lista mea participa,
dar daca gasesc si alte lucrari bune nu ezit sa
dau like…
Pana la urma, valoarea unui lucru consta in aprecierea pe
care tu o dai lucrului respectiv
exista o ora "potrivita" pentru a posta si a primi mai multe like-uri ?! asta n-o stiam ! Am observat insa o oarecare reciprocitate, imi dai like, iti dau si eu, daca nu, sa fii sanatos, ceea ce mi se pare usor pueril si amuzant. Personal, cred ca si aici, e ca in viata, daca-mi place sau consider interesant, e LIKE, daca nu, indif de premii sau miza, e IGNORE :) ;
RăspundețiȘtergereImi place articolul dvs, intr-o mare masura sunt de acord cu ceea ce spuneti, imi place si facebook-ul, pentru ca prin intermediul lui am regasit colegi si prieteni, pentru ca se creaza niste legaturi, pe care timpul prezent nu ni le mai permite in realitate.
Cu permisiunea dvs, o sa mai trec pe aici :)