luni, 20 ianuarie 2014

Plec imediat nicăieri...

Mergem cu Titus prin ceata deasa, prin zăpadă ce era adunata de vânt in troiene si de un metru înălțime, care te ținea 3 pași si apoi o călcătură moale, când mi-am adus aminte de o poezie a lui Adrian Păunescu, pusa pe muzica si de Emeric Imre si de Octavian Bud 
Senzația era ca mergem spre nicăieri, deși știam unde vrem sa ajungem, însă ceata ne purta pașii spre nicaieri...

Plec imediat nicăieri... 

                 Adrian Păunescu


Nu vă mai faceţi nici o problemă
Am să vă iau, precum pot, din poveri
Şi chiar pe mine povara supremă,
Plec imediat nicăieri.

Mâna pe clanţă, şapca pe frunte,
Eu mă dau ţie, tu te oferi,
Plec sau spre mare, plec sau spre munte;
Plec imediat nicăieri.

Nu în oraşe, şi nici în sate,
Viaţa îmi este peste puteri,
Fără bgaje, pe nemâncate
Plec imediat nicăieri.

Plec imediat unde nimeni nu pleacă
Plec unde toţi veţi cădea sub tăceri,
Şi pe-o lacrimă foarte săracă
Plec imediat nicăieri.

Plec imediat, părăsindu-mi averea,
plec imediat pe un drum de oieri,
Plec imediat nicăieri-nicăierea
Plec imediat nicăieri.


Foto : Titus Hen

Varianta Octavian Bud 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu