Dor de vers...

Am zărit lumina

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?

Mulţumesc nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspusuri,
Abia am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi sorbi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.


Marin Sorescu

Dor de vers

Prăpastie

Dumnezeu e surd
Şi când trebuie să-i spun ceva
Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Aşa se procedează
Cu toţi surzii.

Foto Ion Simion

Dar mie nu-mi înţelege scrisul
Şi când îl văd cum se scarpină-n aureolă
În faţa unei conjuncţii,
Mă gândesc că mult mai uşor ar fi
Să i-o urlu-n ureche.

Asta şi fac,
Dar Dumnezeu dă din cap
Că nu-nţelege
Şi-mi face semne să-i scriu pe-o hârtie
Tot ce vreau să-i spun.

Pe mine mă apucă disperarea,
Ies în stradă şi opresc trecătorii,
Punându-le-n faţă hârtia mea,
Scrisă cum am putut mai frumos şi mai citeţ
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grăbiţi,
Şi dându-mi cu mâna hârtia la o parte,
Mă roagă să le spun totul repede
Prin viu grai.

Atunci mă pomenesc urlând
Ca din fundul unei prăpăstii,
Aşa cum urlă Dumnezeu
Când îşi face rugăciunea.

Şi de spaimă c-am asurzit şi eu
Uit ce-am vrut să le spun.

Marin Sorescu

Marin Sorescu

Revin cu câteva poezii frumoase de Marin Sorescu

Cine
Să cercetăm bine
Cine se ascunde sub noi,
Să fim foarte atenţi
Pe cine numim
Eu.

Că nu mai poţi
Avea încredere oarbă
În nimeni,
Să fim atenţi, mai ales,
Pe cine numim
Eu.

Îndesați în genunchiul
Sub nişte măşti,
Atât de convenţionale,
Râsul, plânsul, iubirea,
Ne căznim, stângaci,
Să fim familiari cu noi.

Poate chiar reuşim
În unele momente,
Dar ne speriem grozav
Când ne auzim glasul.

Don Juan
Cand o dragoste
La care lucram mai demult
Mi-a reusit,
Atunci o trec pe curat,
Pe inima altei femei.

Natura a fost inteleapta
Creand mai multe femei
Decat barbati,
Pentru ca ne putem desavarsi
Sentimentul,
Folosind un mare numar
De ciorne.

Dincolo

Femeia aceasta are pe cineva in baie.

Vorbeste cu mine, ma iubeste sincer,

Dar cineva se tot foieste in sufletul ei,

Dincolo de mine.

Ii citesc in ochi, in par, in linia vietii din palma

Ca aceasta casa n-are decat o singura intrare,

Ca-mi ascunde pe cineva in baie.

Sau, ma rog, in casa vecina,

Sau intr-o alta casa, 

Undeva pe strada,

Intr-un alt oras sau intr-o padure,

Ori pe fundul marii.

Cineva sta ascuns acolo,

Pandindu-mi gandurile,

Ascultand sentimentele mele eterne

Cu ochii pe ceas.

Marin Sorescu

Uneori imi e dor de poezie ...

Azi mi-a fost dor de Marin Sorescu...


Doamne!


Doamne, 
Ia-ma de mâna 
Si hai sa fugim din lume, 
Sa iesim putin, la aer. 
Poate schimbând curentii, 
O sa ma simt si eu în larg, 
Lânga Tine.


***


Esti atat de statornica in gandul meu,
Incat ai putea fi imprejmuita cu un gard.
Va fi, desigur, unul inalt, foarte inalt
Sa nu poata sari peste el aerul din restul lumii.
Si-n varful fiecarei sipci ascutite cate o stea:
Ca un glob obisnuit sau, si mai bine: capetele
Celor ce-au indraznit sa te iubeasca.


Atunci


Atunci de ce tacerea asta
Atat de densa, de ingrozitoare?
-Ba comunicam cu cei de dincolo
Tot timpul
Dar nu mai avem ce sa ne spunem.


Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.


Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.


Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...


Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut


Contabilitate
Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali.
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu m-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua( scriem una si tinem una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi


Incertitudine
Multi m-au sfatuit 
Sa ma dau la fund pentru o vreme.
E mai bine asa,
Pentru o vreme,
Si m-am dat.
La fund toti se impiedicau de mine.
Si-am iesit iar la suprafata.
Acum om vedea...


La dumneata
Chipul meu îmi pare cunoscut 
Dar nu-mi amintesc de unde.


Nu cumva esti tu 
Cel cu care-am râs 
Într-o viata, 
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii 
Ca de-o vitrina?


Ai un rid pe frunte 
Care-mi aminteste de-o istorie 
Moderna si contemporana.


Ochii acestia i-am vazut, daca nu ma însel, 
Mirându-se pe niste lucruri obisnuite, 
Pe tristete, pe noapte, pe spaima.


Ai vreo ruda, o mâna, un gând, 
Vreo sprânceana, cam asa ceva, 
În soare 
Si-n celelalte stele cazatoare?


Pot jura 
Ca esti cel care s-a îndragostit pentru vecie 
De fata aceea 
Al carei nume îti scapa mereu.


O, 
Totul îmi pare foarte cunoscut 
La dumneata, 
Chiar si zilele care nu ti s-au întâmplat 
Si se vor întâmpla.