Începusem mai demult să vă ameninț, că voi elogia şi vă voi aduce în centrul atenției, oameni, fără de care, eu nu aş fi ceea ce sunt. Unul din acești oameni este prof. Valeriu Bogdăneț. Mi-a fost profesor de limba rusă doi ani, diriginte în clasa a X-a, mai apoi am devenit colegi (însă mereu a fost d-l diriginte). Dar, din prima zi când l-am văzut şi ascultat, mintea mea de copil mi-a spus : de la omul acesta ai ce învăța, l-am studiat mereu, am încercat să il imit,. să îmi însușesc toate acele calități pe care profesorul şi omul Valeriu Bogdăneț le avea.
De la felul în care încerca să ne învețe Ruski iazâka, de la felul în care se prezenta la ore, cum se îmbrăca - cred ca a fost unul din cei mai eleganți şi mai bine îmbrăcați bărbați din Bacău - după cum ne vorbea despre marii giganți ai literaturii ruse, despre Nicolae Labiș - cu care a fost bun prieten, despre fotografie - fost unul din marii fotografi nu ai Bacăului, ci chiar ai României. A fost un exigent, un om mereu nemulțumit de faptul ca nu a atins perfecțiunea, şi tocmai de acea a reușit în viață.
A fost un bun profesor, a fost un excelent diriginte, un bun coleg.
Acum, este un pensionar, care își duce cu demnitate vârsta (în 26 iunie 2011 va împlini 79 de ani ) alături de distinsa soție care i-a fost mereu - deși discret - alături.
Generații întregi de XII D, care au terminat la Vasile Alecsandri, ii sunt recunoscătoare.
Ii sunt şi eu, pentru tot ceea ce a făcut pentru mine, pentru ca mi-a insuflat pasiunea fotografiei artistice, pentru că m-a învățat că mereu avem nevoie de valori şi că trebuie să ne raportăm mereu la valori, pentru că "este bine" dar mereu este loc şi se poate de "şi mai bine", pentru că mi-a insuflat spiritul autodidact, mi-a ațâțat mereu curiozitatea, setea de cunoaștere. Pentru că mi-a fost un model în viață.
Pentru toate acestea, mii de mulțumiri domnule profesor !
Multă sănătate, viață lungă şi La Multi Ani !
