Cel mai de preţ bun

Odată, au venit niște filosofi la Sfântul Macarie, în pustie, să vadă de ce aleargă atât de mulți oameni să-i asculte cuvântul înțelept. Pasă-mi-te, erau oarecum invidioși, că după ei nu se prea înghesuia lumea. Când au sosit în pustie, au găsit un bătrân sărăcăcios îmbrăcat, cu vorbă curată, dar meșteșugită. Nu prea le-a venit bine filosofilor. Și au început să-l întrebe:

- Macarie - ai citit cutare carte? N-am cetit-o, răspundea Macarie.

- Dar cutare învățat, știi ce a zis despre lume și despre altele?

- Și la acestea, Macarie, răspundea că nu știe.

- Ei însă îl tot întrebau, cu gândul de a-l rușina.

- Atunci Macarie, ghicindu-le gândurile, le-a zis:

- Rogu-vă, îngăduiți-mi să vă întreb și eu ceva.

- Întreabă, părinte, răspunseră ei veseli.

- Fiți buni și spuneți-mi, ce-a fost mai întâi: mintea sau cartea? După oarecare răgaz, răspunseră, oarecum nedumeriți de rostul întrebării: Vezi bine că a fost mintea!

- Nu vă supărați, răspunse Macarie, că eu am ceea ce a fost mai întâi: mintea.

Atunci au priceput filosofii că orice om, dacă-și folosește darul minții dat de Dumnezeu, poate să fie înțelept, cu sau fără prea multă carte.

( Sursa : preluare de pe internet) 

De la lume adunate ....

Niciodată nu judeca pe nimeni!

Un doctor intrase grăbit în spital, după ce fusese telefonat pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât mai curând posibil, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la blocul de operaţie.

L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor, aşteptând medicul. Văzându-l, tatăl a strigat: “De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?”

Medicul a zâmbit şi a spus: “Îmi pare rău, nu eram în spital, şi am venit cât de repede am putut, după ce am primit apelul… Iar acum, mi-aş dori să vă calmaţi, pentru a-mi putea face treaba.”

- “Să mă calmez?! Dacă fiul dumneavoastră ar fi în camera asta acum, v-aţi calma? Dacă propriul fiu v-ar muri acum, ce aţi face??” a spus tatăl furios.

Doctorul a zâmbit iar şi a răspuns: “Voi spune ceea ce Iov a zis în Cartea Sfântă- “Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă vi întoarce în sânul pământului, binecuvântat fie Numele Domnului.”- Doctorii nu pot prelungi viaţa. Duceţi-vă şi mijlociţi pentru fiul dumneavoastră, noi vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu.”

- “A da sfaturi când nu suntem îngrijoraţi e foarte uşor”, a murmurat tatăl.

Operaţia a durat câteva ore, după care medicul a ieşit fericit. “Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat!” Şi fără să aştepte răspunsul tatălui, şi-a văzut de drum, fugind. “Dacă aveţii vreo întrebare, întrebaţi-o pe asistentă!”

- “De ce este aşa arogant? Nici nu a aşteptat câteva minute pentru a-l întreba despre starea fiului meu”, a comentat tatăl, când a întâlnit-o pe asistentă la câteva minute după ce medicul plecase.

Asistenta a răspuns, curgându-i lacrimi pe faţă: “Fiul său a murit ieri într-un accident de maşină, era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operaţia fiului tău. Iar acum, că a salvat viaţa fiului tău, a plecat fugind pentru a termina înmormântarea fiului său.”

NICIODATĂ NU JUDECA PE NIMENI, deoarece niciodată nu ştii cum e viaţa unora, sau ce se întâmplă, sau prin ce trec. (sursa : e-mail)

De la lume adunate si iarasi la lume date...

George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus. Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:  "Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"  

E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.  Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:  "Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?"  

George îmi răspunse:  "În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii."  

"Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus.  

"Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa".  

Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.  

Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.  

M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.  

"Vrei să vezi cicatricile mele?"  

"Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?  

"În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc."  

"Dar nu ţi-a fost frică?"  

"Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"  

George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.  

La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.  

Acum ai doua opţiuni: să ştergi acest document sau să-l trimiţi celor pe care îi iubeşti.  

Îţi spun ce am ales eu: voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie... 

Sursa : e-mail

De la lume adunate si iarasi la lume date...

"Alo, Centrala"

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier.

Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete.

Receptorul stralucitor atarna intr-o parte.

Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare.

Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.

Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.

Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama

era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul.

Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.

Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul!

Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul

telefonului  si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra

capului meu.

Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.".

- "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat,

acum ca aveam o audienta.

- "Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.

- "Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.

- "Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..

- "Nu" - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."

- "Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.

- "Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel " - spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica.. .

Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.

Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca.

Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"

Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sant si

alte lumi in care se poate canta."

Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"

"Centrala" - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix? " - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest.

Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea...

"Alo Centrala " ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa.

N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni ...

Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta,

pe care le-am avut la timpul acela.

Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea,Alo,Centrala, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine. 

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi

continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane.

Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!"

Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."

Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix? " ... O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."

Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."

"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."

I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. "Cu placere" - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" . Am intrebat de Sally.

"Sunteti un prieten?" - m-a intrebat.

"Da, un foarte vechi prieten... Wayne ..."

"Imi pare rau sa-ti spun asta" - mi-a spus ea, "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani,

pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."

Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?"

"Da." - i-am raspuns.

"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."

Mesajul ei era, "Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."

I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally . . .

Nu stiu cine este autorul, asa am primit si eu mail-ul, dar este atat de frumoasa povestea  incat am zis ca merita sa va rupeti trei minute din viata si sa o cititi...

De la lume adunate si iarasi la lume date ...

Tare seamana pilda asta cu Romania si romanii ei ... Adica cu noi ...

Un mare industriaş milanez, când a împlinit vârsta de 80 de ani şi-a permis, în sfârşit, să facă un concediu. Unde? La Napoli. Acolo soarele e mai plăcut ca oriunde şi acolo îşi petrece toată lumea concediul. E şi o vorbă: "Vedere Napoli e poi morire". Într-o zi, plimbându-se pe o pajişte, pe ţărmul mării, vede un băietan, tolănit în iarbă, dormind. Îl trezeşte brusc, lovindu-l cu piciorul. Îl ceartă: 

- Nu ţi-e ruşine să dormi în timp ce lumea cinstită munceşte? Dacă îmi promiţi că munceşti sunt dispus să te angajez la mine în fabrică. Mai mult, văd că ai doi ochi inteligenţi şi două braţe vânjoase; sunt dispus să fac ceva mai mult pentru tine. Te trimit la şcoală să studiezi. Şi dacă te arăţi vrednic, cum n-am copii, aş putea să te înfiez şi să te las moştenitor. 

- Şi apoi?, întreabă băiatul abia ridicând capul din iarbă. 

- Cum? Eşti prost sau te faci că nu înţelegi? Îţi promit bogăţia, dacă vei şti să o câştigi cu sudoarea frunţii tale şi a creierului. 

- Şi apoi, după ce o voi fi câştigat, ce am de făcut? 

- După aceea vei face ce fac eu. 

- Adică? 

- Adică vei putea să-ţi iei ca mine un concediu şi să vii să te odihneşti în mijlocul frumuseţilor acestui minunat oraş. 

- Păi, eu ce fac acuma? Nu mă odihnesc? E nevoie de atâta oboseală ca să pot face ceea ce fac deja?, zice băiatul lăsând să-i cadă din nou capul în iarbă.

De la lume adunate si iarasi la lume date ...

Un gând pe zi

Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din ele şi îndeajuns de tare ca să le îndrepte. 
Alphonse Allais

Maica Tereza

Unii oameni, raman in constiinta celorlati prin fapte. Altii, printr-o extravaganta... Unii, prin perseverenta, altii prin lasitate....
Unii OAMENI raman in constiinta tuturor, prin tot ceea ce fac, ce spun...
Unul din acesti oameni, pentru mine, este Maica Tereza
Cand ai puterea de a sintetiza si a spune simplu, intr-o fraza, ceea ce altii au incercat sa ne explice intr-un compediu... meriti sa ti se recunoasca valoarea


"Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani... dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp... mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată..."

 Oricum


Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.


Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.


Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.


Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.


Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.


Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.


Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.


Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.


La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

Un gând pe zi

Moartea este mai universală decât viaţa; toată lumea moare, dar nu toată lumea trăieşte. A. Sachs

De la lume adunate si iarasi la lume date - partea I

culmea prostiei : un politist blond
culmea nesimtirii: sa scrii pe coliva la multi ani
culmea tinichigeriei: sa invelesti casa cu tabla inmultirii.
culmea prostitutiei: sa fii curva in Insulele Virgine.
culmea navigarii:sa navighezi pe internet cu Titanicul
culmea sovaielii:sa ezit, sa nu ezit...
culmea ghinionului: sa faci pe prostul si sa ramai asa!
culmea ciclismului: sa faci turul pantalonilor
culmea fizicii: sa pasti un cal putere pe un camp magnetic.
culmea ceasului desteptator: sa sune ocupat...
culmea curajului: sa sari de pe un bloc de desen!
culmea melancoliei: sa cazi pe ganduri si sa-ti rupi mana.
culmea secetei: sa alerge copacii dupa caini.
culmea geografiei: sa deschizi "portile de fier" cu "cheile bicazului"
culmea unui cutit de bucatarie: sa taie pofta de mancare a mesenilor.
culmea lacomiei: sa mananci bataie si sa nu te saturi!
culmea orei exacte: sa pui ceasul dupa radio si sa-l uiti acolo
culmea inutilitati: sa plantezi in sahara placute cu "nu calcati pe iarba"
culmea sofatului: sa conduci o masina de ras
culmea agriculturii: sa ari Calea Victoriei cu boii din guvern.
culmea mancatului: sa mananci cu vesta de salvare la gat si sa te inneci.
culmea somnului: sa visezi ca dormi.
culmea veterinarului: sa faci injectie unui catel de usturoi.
culmea pedichiurii: sa faci unghiile unui picior de pat
culmea culmilor: sa aiba pureciii paduchi.
culmea aglomeratiei: sa mearga soferu· de la autobuz pe scara
culmea orbului: sa-si vada moartea cu ochii.
culmea suspiciunii:o calugarita care face matanii intr-un camp de castaveti
culmea politetii: sa stai pe scaunul electric si sa cedezi locul unei doamne
culmea somnului: sa adormi cu capul pe butucul calaului.
culmea ingineriei: sa scoti apa cu o pompa funebra
culmea fotbalului:sa inceapa meciul si sa scrie pe gazon "nu calcati spatiul verde"
culmea croitoriei:sa cosi o pereche de chiloti pt fundul marii
culmea agronomului: sa faca sa infloreasca un boboc de rata...
culmea geografiei: sa bagi varfu· omu in pestera m**erii!
culmea slabirii: sa slabeasca un ardei gras.
culmea auzului:sa auzi cum se crapa de ziua
culmea cruzimii: sa-ti omori timpul.
culmea zgarceniei: sa-ti pui ceasul cu trei ore in urma, ca sa faci economie de timp
culmea consolarii: sa consolezi o salcie plangatoare
culmea fotbalului: sa deschizi frigiderul si sa strigi goool !!!
culmea rasismului: sa bei wiski black&white din pahare diferite
culmea timiditatii: sa dai inapoi in fata unui ceas care o ia inainte ...
culmea graviditatii politice : sa intrerupi o sarcina de partid ...
culmea culmilor: mutul ii spune surdului ca orbul se uita la ei

ADEVARURI DESPRE VIATA INVATATE DE COPII 
1. Orcat de mult ai incerca, nu poti boteza pisici.
2. Cand mama ta e suparata pe tatal tau, nu o lasa sa te pieptene.
3. Cand te loveste sora ta, nu o lovi si tu, intotdeauna o prind pe a doua persoana.
4. Nu poti avea incredere in caini sa-ti pazeasca mancarea.
5. Nu stranuta cand te tunde cineva.
6. Nu peria niciodata pisica cu aspiratorul.
7. Nu poti sa ascunzi conopida in paharul cu lapte.
8. Nu purta lenjerie cu puncte sub pantaloni albi.
9. Cel mai bun loc cand esti trist este in poala la bunicu.

ADEVARURI DESPRE VIATA INVATATE DE ADULTI: 
1. Sa cresti adolescenti e ca si cum ai prinde un jeleu cu cuie.
2. Ridurile nu dor.
3. Marele stejar de azi este ghinda care s-a tinut pe picioare.
4. Rasul este un exercitiu bun, e ca si cum ai alerga pe dinauntru.

ADEVARURI INVATATE DESPRE IMBATRANIRE: 
1. Sa imbatranesti este obligatoriu, sa te maturizezi este optional.
2. Uita de mancarea sanatoasa, ai nevoie de toate substantele prezervante de care ai nevoie.
3. Cand te impiedici si cazi, te intrebi ce ai putea sa mai faci daca tot esti acolo.
4. Imbatranesti cand ai aceeasi senzatie de la scaunele balansoare pe care o aveai in parcurile de distractii.
5. E frustrant cand stii toate raspunsurile, dar nimeni nu se deranjeaza sa-ti puna intrebarile.
6. Timpul o fi un mare vindecator, dar e un machior prost.
7. Intelepciunea vine cu varsta, dar uneori varsta vine singura.

Un gând pe zi

Plăcerile sunt ca florile: după ce pui mâna pe ele, se ofilesc.
Ralph Waldo Emerson

Un gând pe zi

Uneori culmea înţelepciunii este să mascheze prostia.

Cato cel Bătrân